La iarbă verde: Aglaia s-a împrietenit cu Bachus
Articol editat de Mirabela Afronie, 24 iunie 2016, 09:57
Aşa cum era de aşteptat, după ce au dat iama în rezerva de trascău, Aglăiţa şi cu soacră-mea au adormit duse şi ne-ntoarse. Degeaba m-am chinut să fac câteva grătare, aşa, cam la şapte, opt bucăți doar pentru dumnealor, degeaba am prajit si doau kile de aripioare, degeaba am curaţat, feliat și rumenit cartofii, că madamele au plecat cu porcii la jir, de tremurau şi lighioanele din pădure de hărmălaia provocată de sforăitul lor. Nici nu m-am liniştit si eu bine după atâta treaba, tocmai după ce am reuşit să ciugulesc două aripioare şi mă pregăteam să-mi desfac o bere ce a fost odată rece, că se şi porni furtuna.
-Păi sigur că da, dumnealui e la bere, la iarbă verde, iar pe mine m-a adus să mă țină flămândă. Nu ți-e rușine obrazului.
-Păi mămică, îngaim eu, ați adormit și ce era să fac, am ciugulit și eu puțin și tocmai mă pregăteam să beau o bere.
-Normal, că de-asta m-ai adus la iarbă verde, să te îmbeți tu ca porcul.
-Halal ginere mai am. Își vede doar de burta lui, iar pe mine, care i-am crescut frumusețe de nevastă mă dă de-o parte ca pe o măsea stricată. Nesimțitule care ești tu nesimțitor de când mi-ai nenorocit frumusețe de fată, sare și cloța de soacră-mea cu gura, nu care cumva să rămână mai prejos.
-Mai ușor mamă soacră că e ora trei din noapte, deranjăm vecinii.
-Care vecini mototolule că doar nu ești la bloc. Suntem la cort, la iarbă verde, în pădure, care vecini.
-Vecinii de pajiște mamă soacră, nu suntem singurii veniți cu cortul, puțină decență, vă rog.
Ce a urmat e chiar greu de spus în două trei cuvinte, așa că vă aștept după ora 17.00, la Ascultă cum te ascult, să prindeți finalul ieșirii mele la iarbă verde.
Dan Agache