Plouă. Plouă bacovian. Plouă bănăţean

Articol editat de Mirabela Afronie, 15 iunie 2016, 08:33

Poate că Doamne-Doamne vrea să ne mai spele din păcate. Poate. Dar și din acestea avem atât de multe, încât nu se pot spăla cu apă de ploaie. Poate că vrea să fim mai curați, mai puri, mai luminoși, asemeni curcubeului care apare după ploaie. Se poate, dar păcatele noastre nu se curăță cu apă de ploaie.

Plouă și iar plouă. E atât de multă apă în jurul meu, încât o simt și pe haine și în pantofi și-n suflet. Și de sus, continuă să plouă. Fără odihnă, fără pauză, cu obidă parcă. Poate că ne trebuia un astfel de potop, ca să recunoaștem micimea sufletelor noastre. Trebuia, dar nu recunoaștem.

Și afară continuă să plouă. Cu stropi deși, care parcă nu se mai sfârșesc, cu îndârjire, cu perseverență. Mda, sunt caracteristici care nouă ne lipsesc. Poate acesta este și motivul pentru care plouă. Plouă cum nu a plouat în primăvară. Plouă cum numai la potop a mai plouat. Plouă continuu. Norii își mai iau un respiro, se fac că bat în retragere, dar se adună din nou și…iarăși plouă.

M-am plimbat prin stropii grei, ce cad cu ciudă din cer. Nu am mai simțit nimic din ploaia tinereții mele. Nu mai plouă cu bucuria anilor de-atunci. Doar plouă. E destulă apă să ne înece gândurile rele? Sunt destui stropi puri de apă, să ne spele de păcate? Poate, atâta doar că noi nu vrem să dăm jos tina de pe noi. Ne place așa. Și oricâtă apă ar cădea de sus, nu ne vom curăța, pentru că nu vrem. Ne mândrim că suntem plini de imală, de păcate, de gânduri rele de….

Nu-i nimic că toate astea nu se spală, că nu vrem să le spălăm. Poate mâine, dacă nu va fi un pic prea târziu. Iar afară plouă. De atâta amar de vreme plouă și nu se mai oprește.

Dan Agache

Sursă foto: diane.ro