La iarbă verde

Articol editat de Mirabela Afronie, 10 iunie 2016, 10:28

-Mămică! îi spun eu mai de dimineaţă. Ce-ai spune de o ieşire cu cortul, la iarbă verde. Mai vedem şi noi lumea, stăm în natură, ne face bine.

-De unde-ţi vin ţie ideile astea mototolule? Că după ce că ai capul mic, şi mintea-ţi stă lejer. De unde le scoţi?

-Era doar o idee mămică.

Sincer mă aşteptam să nu-i convină ideea. Pe dumneaei o scoţi mai greu din rutina zilnică, aşa că…mă resemnez.

-Şi unde ar vrea musiu să ieşim cu cortul? Întreabă madam, redându-mi o rază de speranţă.

-Unde vrei dumneata iubire, spun eu cu inima cât un purice, doar doar acceptă.

-Păi dacă tot vrei să ieşim, să mă duci la Crivaia, ori la Trei Ape! Ne-am înţeles?

-Perfect, comoara mea, mă apuc să fac pregătirile şi cumpărăturile.

-Asta în nici-un caz! mi-o retează dumneaei. Un mototol ca tine nu ar fi niciodată în stare să pregătească o astfel de ieşire. Lista o fac eu!

Perfect, imi spun, bucuros că Aglăiţa mea a cedat atât de uşor. Doamne, cum să-ţi mulţumesc! De când voiam să ies la iarbă verde, să dorm în cort, să…ascult iarba cum creşte, să mănânc şi eu o ceafă de guiţ-guiţ la grătar, să beau şi eu ca băieţii, o bere rece în timp ce fac focul.

Dar după ce s-a inventat perfectul, a apărut…mai mult ca perfectul, adică planul Coanei Aglaia.

-Ia o foaie de hârtie, un creion şi scrie! Se răsteşte dumneaei la mine, mai ceva ca un plutonier la răcani.

-Cele două perini de la mama, plapuma de lână, 4 pături, lenjeria de pat nouă, aragazul de voiaj, două oale de zece litri….

-Mămică, încerc eu să-i întrerup debitul verbal. Dar mergem cu cortul, cu sacii de dormit, facem focul sub grătar nu…

-NU!, hotărăşte dumneaei. Eu dacă plec, am nevoie de condiţii decente.

-Păi la cort sunt indecente? Mă găsesc eu vorbind cu voce tare.

-Taci şi scrie cum spun eu!

Scriu, ce altceva să fac, întrebându-mă unde mi-o fi fost mintea atunci când i-am propus să ieşim la iarbă verde. Şi scriu: o cuvertură ţărănească de lână, două perechi de cizme de cauciuc, o pelerină de ploaie, două scurte de fâş, jumătate din rochiile dumneaei din primul şifonier, opt cutii cu pălăriile de soare, o umbrelă mare, preventiv, pentru insolaţie, două butelii cu gaz, plus cea mică de voiaj, o cratiţă mare şi alte trei mai modeste…

-Păi ce facem mămică, ieşim să ne odihnim şi să ne relaxăm, ori ai de gând să găteşti pentru toţi vecinii de pajişte?

-De gătit, găteşti tu, mototolule! Că de-aia m-ai luat doamnă. Şi nu pentru toată lumea, ci doar pentru mine şi mămica. Că doar nu era să merg singură la iarbă verde.

-Păi şi unde o să dormim mămică? Cortul e doar de patru persoane.

– Noi în cort şi tu afară, că de aia ai vrut la iarbă verde!

Am mai trecut pe listă zece kilograme de cartofi, carne cam cât un sfert de porc cu tot cu şoric, plus vreo trei găini fără pene, o sacoşă de cârnaţi afumaţi plus o alta din cei proaspeţi, roşii să tot fie cam opt kilograme, plus o jumătate de putinică cu brânză.

-Mămică, dar plecăm vineri după masă şi ne întoarcem duminică seara! Încerc eu să-i curm elanul la întocmirea listei.

-Ai dreptate netotule, acum chiar ai dreptate! Mai trece cinci kilograme de aripioare şi două cefe de porc feliate să nu te chinui acolo. Şi dacă tot notezi, trece şi patru sticle de vizichi, două lăzi de bere pentru aripioarele de pui, şi o damingeană cu vin să ne taie greaţa.

-Nu iau mai bine un colebil, un triferment,  ceva…

-Poate pentru tine că noi, nu avem nevoie. Hai repejor, dă fuga şi fă cumpărăturile, încarcă maşina, pregăteşte bagajele că eu merg cu mămica la coafor. Doar nu o să ieşim ca două paparude la iarbă verde, aşa, negătite.

Tac şi…..tac, ce să mai zic, doar ideea a fost a mea. Despre cum a ieşit petrecerea câmpenească….vă spun săptămâna viitoare.

Dan Agache

Sursă foto: therealitalianfood.com