Jocurile Olimpice, între antichitate şi modernism

Articol editat de Mirabela Afronie, 6 iunie 2016, 14:07

Fără îndoială, la ora actuală, Jocurile Olimpice reprezintă cel mai mare şi cel mai aşteptat eveniment sportiv şi cultural al lumii. Fie de vară sau de iarnă, acestea au loc o dată la patru ani şi aduc laolaltă mii de sportivi, tineri şi vârstnici, negri şi albi, femei şi bărbaţi, din aproape toate ţările de pe glob. Însă lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. La primele ediţii ale Jocurilor Olimpice care s-au desfăşurat acum aproape 2.800 de ani în Grecia Antică la Olimpia (astăzi o mică localitate cu puţin peste 10.000 de locuitori în sud-vestul Greciei), doar bărbaţii aveau voie să participe, în timp ce femeile, în funcţie de starea lor civilă, fie urmăreau de pe margine evenimentele (dacă erau necăsătorite), fie nu li se permitea nici măcar să privească întrecerile sportive (dacă erau căsătorite).

Timp de aproximativ 1.200 de ani Jocurile Olimpice Antice au funcţionat precum un ceas, ceas care a bătut cu regularitate o dată la patru ani. Asta până în anul 392 d.Hr., atunci când împăratul roman de religie creştină Teodosiu I a interzis Jocurile Olimpice şi a ordonat distrugerea clădirilor din Olimpia, adevărate simboluri ale religiilor păgâne din antichitate. De abia după 1.500 ani, în anul 1896 Jocurile Olimpice aveau să revină pe scena mondială, o dată cu jocurile de la Atena, evenimente care au deschis calea către Jocurile Olimpice Moderne. Olimpiada de la Atena a adunat la start 245 de sportivi, dintre care 200 greci, din 14 ţări. În comparaţie cu situaţia de acum, numărul sportivilor pare foarte mic, însă un lucru este cert: până la vremea respectivă nu mai fusese organizat un eveniment internaţional de o asemenea amploare.

Jocurile Olimpice Antice, de la mit la realitate

Originea Jocurilor Olimpice Antice este învăluită în legendă şi mister. Potrivit uneia dintre legende, după ce Hercule a finalizat cele 12 munci, el a construit Stadionul Olimpic pentru a-l onora pe tatăl său Zeus, regele Zeilor. Ulterior, el a mers în linie dreaptă preţ de 200 de paşi, denumind această distanţă stadion, care mai târziu avea să devină unitate de referinţă în măsurarea distanţei. Chiar dacă Hercule a pus sau nu bazele Jocurilor Olimpice Antice, conform istoricilor, un lucru este sigur: Jocurile Olimpice s-au născut în jurul anului anului 776 î.Hr. în regiunea Olimpia din nord-vestul Peloponesului. Oamenii de ştiinţă îşi bazează aceste afirmaţii pe identificarea unor inscripţii sub formă de liste ce conţineau numele câştigătorilor unei curse de alergare care avea loc o dată la patru ani, începând cu anul 776 î.Hr. Ulterior s-a descoperit că în cadrul Jocurilor Olimpice Antice mai aveau loc competiţii precum box, lupte, călărie, pancraţiu – un soi de arte marţiale, o combinaţie între box şi lupte, fără reguli, şi pentatlon, eveniment ce conţinea probe de sărituri, aruncarea suliţei şi discului, lupte şi alergare.

Aşadar, timp de cinci zile, vara, o dată la patru ani, în timpul sărbătorilor lui Zeus, aveau loc Jocurile Olimpice. Ele adunau la start doar bărbaţii – cetăţeni liberi ai Greciei Antice, sclavii şi femeile fiind excluşi de la competiţie. Jocurile începeau cu o procesiune solemnă şi jertfe, cu defilarea concurenţilor şi cu jurământul olimpic. Apoi, a doua zi avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani, urmând ca în a treia zi să aibă loc întrecerile de alergare, lupte, box şi pancraţiu. Cea mai faimoasă şi disputată probă, cea de pentatlon avea loc în a patra zi a Jocurilor Olimpice, urmată de călărie şi alergările de care.

Jocurile Olimpice Antice şi-au atins apogeul în secolele VI şi V î.Hr., însă ulterior au început să cunoască un declin major din cauza influenţei din ce în ce mai puternice a Imperiului Roman în Grecia. Cu toate că nu există un consens cu privire la ultima dată când au avut loc Jocurile Olimpice Antice, data vehiculată cel mai adesea este anul 392 d.Hr., atunci când împăratul roman Teodosius I a decretat faptul că toate cultele şi practicile păgâne trebuie eliminate. O dată cu acest eveniment, Jocurile Olimpice aveau să intre într-un con de umbră puternic, ele fiind aduse din nou la viaţă, abia 1500 ani mai târziu, în secolul XIX, de către ambiţiosul francez Pierre de Coubertin.

Atena 1896, naşterea Jocurilor Olimpice Moderne

Cu toate că Jocurile Olimpice de la Atena din 1896 sunt considerate primele Jocuri Olimpice Moderne şi punct de referinţă în desfăşurarea ulterioară a acestor evenimente, este necesar să trecem în revistă patru alte evenimente anterioare, poate mai puţin cunoscute, dar care au contribuit în mod decisiv la reaprinderea Torţei Olimpice la sfârşitul secolului XIX.

Primul dintre acestea îl reprezintă Jocurile Olimpice din cadrul Olimpiadei Republicii, un festival sportiv organizat anual în Franţa între anii 1796 şi 1798 chiar în timpul Revoluţiei Franceze. Competiţia includea o serie de sporturi obişnuite pentru Jocurile Olimpice Antice. Aceste jocuri au reprezentat o importanţă deosebită deoarece în anul 1796 au marcat introducerea pentru prima oară a sistemului metric în sportul mondial. 63 de ani mai târziu, Anglia avea să-şi pună amprenta şi ea asupra Jocurilor Olimpice Moderne.

În 1859, doctorul William Penny Brooks organiza în micul orăşel Much Wenlock din regiunea Shropshire (nord-vestul Angliei), Jocurile Olimpice Wenlock, al doilea eveniment marcant care a condus la întemeierea Jocurilor Olimpice Moderne. Acest eveniment încă se mai desfăşoară şi astăzi, în fiecare an. Primele ediţii au inclus printre altele sporturi precum crichet şi fotbal.

La doar trei ani după, în 1862 Liverpool găzduia pentru prima oară Marele Festival Olimpic (Grand Olympic Festival în engleză) – al treilea eveniment din seria celor patru, sub atenta organizare a antreprenorului în educaţie fizică John Hulley şi a filantropului Charles Melly. Întrecerile sportive de la Liverpool aveau să aibă pentru prima oară în istorie un caracter cu adevărat internaţional, la competiţii participând însă doar sportivi amatori. Programul Olimpiadei de la Atena 1896 a fost identic cu cel al jocurilor de la Liverpool. Trei ani mai târziu, în 1865, doctorul William Penny Brooks, împreună cu John Hulley şi Ernst Georg Ravenstein, un geograf englez de origine germană, fondau Asociaţia Naţională Olimpică, o organizaţie premergătoare Asociaţiei Olimpice Britanice.

În paralel cu mişcările din Franţa şi Anglia de la sfârşitul secolului XVIII şi mijlocul secolului XIX, în Grecia aveau loc progrese importante în ceea ce priveşte curentul olimpic. Interesul grecilor pentru Jocurile Olimpice fusese revitalizat în jurul anului 1821, în timpul Războiului Grec pentru Independenţă dus împotriva Imperiului Otoman. Atunci, poetul şi jurnalistul Panagiotis Soutsos a propus reintroducerea în peisajul Greciei, umbrit de războaie şi crime, a paşnicelor Jocuri Olimpice. Apelul poetului pentru renaşterea olimpismului, publicat într-unul dintre poemele sale, l-a inspirat pe filantropul grec de origine română Evangelis Zappas să sponsorizeze reluarea Jocurilor Olimpice. Prima ediţie (nerecunoscută oficial însă la nivel internaţional ca atare) şi al patrulea festival marcant premergător Jocurilor Olimpice din 1896, a avut loc într-o piaţă publică din Atena, în anul 1859. De asemenea, Zappas a finanţat şi reconstrucţia faimosului stadion din Capitala Greciei, Panathinaiko care a mai găzduit ulterior încă două Jocuri Olimpice (neoficiale de asemenea), în anul 1870 şi 1875.
Punctul de cotitură l-a reprezentant anul 1890, atunci când istoricul Pierre de Coubertin, considerat şi părintele Jocurilor Olimpice Moderne, a decis înfiinţarea Comitetului Internaţional Olimpic, ca urmare a participării la una dintre ediţiile Jocurilor Olimpice Wenlock. Baronul de Coubertin şi-a fondat munca pe ideile şi viziunea doctorului Brookes şi filantropului Zappas, cu scopul de a stabili la nivel internaţional, organizarea unor Jocuri Olimpice care să aibă loc o dată la patru ani. El şi-a prezentat ideile în timpul primului Congres Olimpic al proaspăt înfiinţatului Comitet Internaţional Olimpic. Congresul a avut loc între 16 şi 23 iunie 1894 la Universitatea Sorbona din Paris. În ultima zi s-a decis ca primele Jocuri Olimpice Moderne să aibă loc în 1896 la Atena. Peste 200 de atleţi din 14 ţări au concurat la 43 de probe la prima ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne de la Atena, care au avut loc sub patronajul Comitetului Olimpic Internaţional. Competiţiile sportive s-au desfăşurat pe celebrul stadion Panathinaikos.

Şase lucruri inedite despre Jocurile Olimpice Moderne

Într-un secol, Jocurile Olimpice de vară au ajuns să fie cel mai popular, cunoscut şi urmărit eveniment la nivel mondial. Jocurile au evoluat de la o întrecere de 42 probe cu mai puţin de 250 de atleţi (doar bărbaţi) la un uriaş eveniment cu 300 de probe şi peste 10.000 de sportivi din peste 200 de ţări. Popularitatea Jocurilor Olimpice de vară este demonstrată şi de audienţa TV record obţinută în 2008 la Beijing, atunci când aproximativ 4,7 miliarde de telespectatori, adică 70% din populaţia globului, au privit întrecerile sportive din Capitala chineză.

• Conform Comitetului Internaţional Olimpic, în clasamentul ţărilor pe medalii, detaşat conduc Statele Unite ale Americii cu 2.297 medalii (dintre care 930 de aur) obţinute de-a lungul a 25 de participări, urmate de fosta Uniune Sovietică cu 1.010 medalii (dintre care 395 de aur), acestea fiind obţinute în urma a doar nouă participări la Jocurile Olimpice. Pe locul trei se află Germania cu 851 medalii câştigate (247 de aur) din 22 de participări.
• SUA sunt ţara care a găzduit JO de vară de patru ori până acum, de mai multe ori decât orice altă ţară din lume. Două ediţii la Los Angeles în 1932 şi 1984, una la St. Louis în 1904 şi una în 1996 la Atlanta.
• Cu ocazia Olimpiadei de la Londra de vara aceasta, Marea Britanie va fi pe locul al doilea ca număr de ediţii găzduite, cu trei evenimente, toate organizate în Capitala regatului. Acest lucru face ca Londra să fie primul oraş din istorie care a găzduit de trei ori JO de vară (ediţiile anterioare au avut loc în 1908 şi 1948.
• Marea Britanie este singura ţară din lume care a câştigat câte o medalie de aur la fiecare ediţie a JO de vară din 1896 şi până astăzi.
• Doar cinci ţări – Grecia, Marea Britanie, Franţa, Elveţia şi Australia – au fost reprezentate la toate ediţiile ale JO de vară.
• Trei Jocuri Olimpice de vară au fost anulate din cauza Primului şi al Doilea Război Mondial. Este vorba despre Berlin – 1916, Helsinki (iniţial Tokyo) – 1940 şi Londra – 1944, scrie România Liberă.

sursa foto:antena3