Iartă-i Doamne!
Articol editat de Mirabela Afronie, 29 aprilie 2016, 06:08
Ne-am îndepărtat de credinţă, ne-am îndepărtat de Dumnezeu, ne-am exilat de noi înşine. Suntem aceeaşi şi totuşi alţii. “Sărăcia şi nevoile ne-au învrăjbit” ar spune unii. Nimic mai neadevărat. Răutatea din noi e vinovată de toate acestea şi multe altele. Am ajuns să nu ne mai intereseze nimic, am ajuns în stadiul în care trăim în comunităţi, dar suntem totuşi singuri.
Ne-am îndepărtat de suflet, ne-am distanţat de minte, de oameni, de tot. Am ridicat în jurul nostru pe lângă palate cu porţi aurite, ziduri înalte cu pereţii groşi, în care trăim doar noi. Trăim e un fel de-a spune pentru că nu mai avem suflet, iar traiul fără suflet e…nimic.
Spre ce ne îndreptăm? O întrebare filosofică, la care nu ne putem oferi un răspuns clar, pentru că nu ne îndreptăm spre nimic. Vieţuim doar. De azi pe mâine, de mâine pe poimâine, iar de poimâine încolo nu ne mai interesează nimic. Vedem sărmani în preajma noastră şi îi ignorăm, uitând că am putea fi noi, cei născuţi în zodia neşansei.
Nu ne interesează de nimeni. De ce mă mir, am ajuns să nu ne mai intereseze nici de noi, de minte, de trup, căci despre suflet ce să mai vorbim. Suntem răi, suntem câinoşi şi ne-am pierdut umanitatea. Credeţi că va suferi cineva din această cauză? Nu, nici gând. Singurii care vor trage ponoasele suntem tot noi, pentru că am uitat de suflet.
În acest context amar, mă rog Creatorului pentru ei şi pentru noi. Iartă-i Doamne şi ne iartă!
Dan Agache
Sursă foto: resursecrestine.ro