Ascultă Radio România Reșița Live

Interviu cu William Shakespeare

Interviu cu William Shakespeare

Articol editat de Radio Resita, 22 aprilie 2016, 23:30 / actualizat: 24 aprilie 2020, 22:23

E boala vremii noastre când nebunii îi conduc pe orbi! Nimic nu va veni din nimic. Viaţa este o umbră trecătoare, un biet actor care se împăunează şi se agită atâta timp căt e pe scenă şi despre care, apoi, nu se mai aude nimic, dar…continuă, lașii mor de mai multe ori înaintea morții lor.

Mă simt istovită….ca unui reflector îmbătrânit în teatru, lumina I se şubrezeşte şi clipeşte obosit de atâtea repetiţii… nimeni nu-l întreabă nimic, orga de lumini e programată demult… pe el îl alină doar tăcerea….Cât va mai dura această noapte a minţii? Până la urmă patru veacuri au trecut… degeaba?

Peştii trăiesc în mare, asemeni oamenilor pe pământ; în amândouă cazurile, cel mai mare îi înghite pe cei mici. Poveţe primește, dar judecă tu însuţi. Învinge durerea, fii vesel cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte!

Mă apostrofează, încurajându-mă…îmi revin exclamând:

Glumeşti?

„Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spun.”

Îmi adun ultima voinţă şi îi reproşez:
Cred că ai ceva cu femeile, deşi eşti parte dintr-una dintre ele, le-ai acuzat, le-ai mângâiat cu o zgârcenie misogina. De ce?

…se uită la mine hamletian, îmi strâng deja sufletul şi mă pregătesc să mă ridic şi să plec, anticipează frustrarea mea şi porunceşte o zicere:

„Femeia este o mâncare pentru Zei, gătită de diavoli.”

Nu îndrăznesc să-l contrazic, însă murmur eroic:

În general, se spune că femeia este asociată sensibilităţii, un medicament al frumosului, de ce eşti aşa categoric?

„Doctoria prelungeşte viaţa, dar moartea răpeşte şi pe doctor”, se apără strategic !
Ma simt furioasă, simte şi punctează ,recuperându-mă :

„Sunt slabi cei crutați de suferintă, atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu e pierdută”, mă mângâie cu privirea aspră…..

Naiv, îmi zic că ne-am împrietenit, devin chiar senină şi ridic privirea ca pe-o cortină…sunt pregatită să-mi iau rolul în serios, ce daca e Shakespeare încep să mă dumiresc:

„Vai, sărmane Yorick! ” Te -am cunoscut, din colbul cărţii…. Un om plin de haz şi de o minunată fantezie! Îmi vine rău, când mă gândesc că în oglinda din faţa mea …nu mai râde copilul din mine, anii mi-au luat cu ei risipirea, idealurile, speranţa…cu toate astea ţi-am îmbrăcat sufletele personajelor…bucată cu bucată le-am răscumpărat de pe tarabele eunucilor culturali …şi acum-….oglinda asta a timpului mă înghesuie într-un blestem rostit încet….suntem mai singuri decât un cimitir, batrâne Will…. Unde-ţi sunt poznele? Tumbele? Cântecele? Sclipirile acelea de veselie, care stârneau hohote la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-şi râdă de strâmbătura ta de-acum? Stai cu fălcile încleştate? Retorice întrebări….se uită undeva dparte….îmi răspunde sec, asemeni celui înrolat demult în eternitate;

„Nici marmori, nici morminte princiare nu vor trăi cât versul meu bogat. „

Simt o eliberare… parcă am scăpat din „Cursa cu şoareci“ a momentului… dacă ai şti în aceşti 400 de ani, în câte dictaturi, în câte războaie, oamenii s-au lăsat înşelaţi de blestemata asta de „cursă de şoareci“… de ce ai tăcut?

Nu mă vede, pe scenă e o linişte uitată de memorie…….simt într-un colţ privirea lui ca pe un şarpe ce îI poartă coroana dulce veninoasă a clipei…mă uit în jur, căutându-I tronul….il aud, dar nu-l văd….umbrele crimei şi criminalilor personajelor sale aleargă apatic prin faţa noastră… se ridică…. se îndreaptă către oglinda imaginară …încearcă să o aşeze în mijlocul scenei acestei lumi… E singur, gândesc, personajele sale au Îmbrăcat straiele altor timpuri…anticipează mâhnit ceea ce vreau să-l intreb:

„Prietenii sunt ca umbra: nu apar decât atunci când e soare. „

Îl cred, încă nu-l înţeleg…sunt un simplu ostaş în turma clipei… nu-l întreb nimic de bufoni…pentru ca nu l-au părăsit nici o clipă în aceşti 400 de ani…îl întreb dacă mai aşteaptă ceva….răspunde încet:

A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea.
Mai vrednic oare e să rabzi în cuget
a vitregiei prăştii şi săgeţi, sau arma s-o ridici
asupra mării de griji, şi să le curmi?
Să mori, să dormi… Atât.
Şi printr-un somn să curmi durerea din inimă
Şi droaia de izbelişti ce-s date cărnii.
Este-o încheiere cucernic de dorit.
Să mori, să dormi. Şi poate să visezi.

Mă ridic şi plec…e linişte …oglinda cea mare a lumii e sprijinită pe umerii lui…a aţipit…de 400 de ani…stă în acelaşi loc…îi mulţumesc pe un bileţel :

„Veacul nostru-a luat-o razna. O, blestemată piază, să fiu eu sorocitul să-l îndrept! „

Foto: facebook

Anca Bica Bălălău

Ultimul mareșal al României, Regele Mihai I, 103 ani de la naștere
Poveşti de viaţă vineri, 25 octombrie 2024, 11:32

Ultimul mareșal al României, Regele Mihai I, 103 ani de la naștere

„Copiii și tinerii țării au astăzi o viață fără granițe. În fața computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun...

Ultimul mareșal al României, Regele Mihai I, 103 ani de la naștere
Liviu Ciulei, arhitect și regizor, 13 ani de tăcere
Poveşti de viaţă vineri, 25 octombrie 2024, 11:27

Liviu Ciulei, arhitect și regizor, 13 ani de tăcere

Cineva trebuie să scrie, cineva trebuie să-i amintească pe cei născuți și nu făcuți, altfel generațiile tinere vor crede că cee ace li...

Liviu Ciulei, arhitect și regizor, 13 ani de tăcere
Virginia Zeani – 99 de ani de la naștere
Poveşti de viaţă luni, 21 octombrie 2024, 16:41

Virginia Zeani – 99 de ani de la naștere

Virginia Zeani, despre care Maria Callas spunea că este singura artistă lirică din lume care-i poate da emoţii, 99 de ani de la naștere! În...

Virginia Zeani – 99 de ani de la naștere
A murit Delia Budeanu, crainică a Televiziunii Române
Poveşti de viaţă sâmbătă, 19 octombrie 2024, 22:00

A murit Delia Budeanu, crainică a Televiziunii Române

Multe generații au crescut cu câteva chipuri de pe micul ecran, figure care înfrumusețeau prin apariție, voce, blândețe ecranul alb-negru al...

A murit Delia Budeanu, crainică a Televiziunii Române
Poveşti de viaţă miercuri, 16 octombrie 2024, 18:52

Poeta Gabriela Melinescu a plecat la Nichita Stănescu

„Institutul Cultural Român a aflat cu mare întristare vestea trecerii în neființă a Gabrielei Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi...

Poeta Gabriela Melinescu a plecat la Nichita Stănescu
Poveşti de viaţă luni, 14 octombrie 2024, 21:14

Leopoldina Bălănuță recită de 26 de ani în lumea fără de dor

Fiică de preot, născută în Vrancea, Leopoldina Bălănuță pleca în veșnicie într-o zi de mare sărbătoare, Sfânta Parascheva, pe 14...

Leopoldina Bălănuță recită de 26 de ani în lumea fără de dor
Poveşti de viaţă miercuri, 9 octombrie 2024, 19:06

Adrian Pintea împlinea 70 de ani!

„Mamă, la oraș este frumos, bine c-am plecat la timp de acasă.”…scria cel care, dacă nu pleca prea devreme dintre noi, împlinea...

Adrian Pintea împlinea 70 de ani!
Poveşti de viaţă vineri, 4 octombrie 2024, 16:44

La mulți ani, Marius Manole!

Aniversatul zilei, Marius Manole împlinește 46 de ani.O vârstă frumoasă a unui om care are o vocație specială, actoria. A absolvit în anul...

La mulți ani, Marius Manole!