Prima pagină » Editorial FM » Prioritatea ZERO a României – diaspora

Prioritatea ZERO a României – diaspora

Articol editat de Mirabela Afronie, 24 februarie 2016, 09:01 / actualizat: 24 februarie 2016, 14:28

Şi chiar începe să mă doară neuronul, când aud cum i-a lovit subit dorul şi interesul de românii stabiliţi în afară. E şi normal ca cei doi să se gândească tot mai des la diaspora: preşedintele a ajuns preşedinte cu ajutorul diasporei, trebuie să recunoaştem, nu de alta, dar dacă ar fi fost după români, alta era situaţia acum; iar premierul tocmai ce s-a întors în ţară, tot din diaspora. E drept că domnia sa nu s-a întors de bună voie, ci mai degrabă a fost trimis în interes de serviciu, să pună la punct lucrurile în România. Să le pună de comun acord cu interesele Bruxellului, să ne-nţelegem.

Cum de i-a lovit grija faţă de o parte a românilor, cei plecaţi afară? O recunoaşte chiar premierul, cu subiect şi predicat: “potenţialul economic şi investiţional al diasporei româneşti putem să-l cifram chiar la zeci de miliarde de euro”. Poftim? Asta este grija premierului, banii românilor din diaspora? Probabil, pentru că prea e hotărât în ceea ce spune. Guvernul are în vedere crearea unei agenţii pentru investiţii şi pentru promovare comercială în cadrul Ministerului Economiei, unul din obiectivele agenţiei fiind şi cel de a stimula implicarea românilor din afara graniţelor în parteneriate economice. Aha carevasăzică; adică nu prea mai sunt bani la buget şi Cioloş ar face nişte investiţii cu banii românilor din diaspora.

„România nu îşi permite să irosească preţiosul capital uman pe care îl reprezintă concetăţenii noştri din afara graniţelor. Ei sunt nu doar ambasadorii sufletului românesc şi purtătorii de mesaj ai culturii şi obiceiurilor noastre, ci au demonstrat şi spirit antreprenorial prin însuşi destinul pe care l-au ales”, a ţinut să precizeze Klaus Werner şi Iohannis. Aoleu, preşedintele e în campanie electorală? Mie aşa mi se pare.

Oricum e foarte clar că diaspora s-a dezis în mare parte de actualul preşedinte, din diverse motive. Cât despre motivele care îi determină să nu vină acasă, în România, vă dau doar câteva repere: sănătate, educaţie, administraţie, politic. Sunt destule domnilor, sau mai aveţi nevoie?

Poate că atunci când România va deveni un popor de oameni normali, diaspora se va întoarce; chiar şi pe salarii de doi lei, cu singura condiţie ca ţara să fie una normală, iar prioritatea guvernanţilor şi a politicienilor să fie cetăţeanul, fie el din ţară sau din afara ei. Până atunci însă, diaspora îi salută, probabil fără regret: Ciao, pa şi… mai vorbim!

Dan Agache