Nicolae Labiș – poetul cu destin tragic
Radio România Regional va prezinta proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”. 100 de personalitaţi din cultura sau ştiinţă, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizarile lor. 100 de români care, prin creativitate, munca şi curaj, au adus România între ţările care au îmbogaţit cunoaşterea universală.
Articol editat de Valentina Adam, 28 noiembrie 2015, 10:25
Astazi vi-l prezentam pe Nicolae Labiș, scriitor, un geniu al generației sale, cel mai tânăr scriitor care a intrat în Uniunea Scriitorilor, supranumit „buzduganul unei generații” de marele critic Eugen Simion. S-a născut la 2 decembrie 1935, la Mălini în Suceava. A urmat cursurile Școlii de Literatură şi Critică Literară Mihai Eminescu din Bucureşti. Face parte din colegiul de redacţie al mai multor reviste și apare în aproape toate publicațiile literare din țară.
Nicolae Labiș a fost promotorul unei noi viziuni poetice, precursorul noii generații de poeți din anii ‘60. Acestuia i-au urmat în mod firesc Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Adrian Păunescu şi Cezar Baltag. Anii cei mai buni ai activității sale poetice au fost 1954-1956. Până la această vârstă, Labiş s-a remarcat prin înzestrarea sa poetică, fiind catalogat drept urmaşul lui Mihai Eminescu. Debutează cu volumul „Primele iubiri” în 1956, pregătind „Lupta cu inerția”, apărută postum, în 1958.
Dispariția lui Nicolae Labiș, la numai 21 de ani, a zguduit o țară întreagă, după ce tocmai terminase de scris volumul de versuri „Primele iubiri”. Ipoteza oficială este că Nicolae Labiș, aflat în stare de ebrietate, a alunecat sub tramvai. După opinia multora dintre contemporani, moartea sa nu a fost un accident. Supoziția că a fost vorba de un asasinat politic este susținută de dezvăluirile care au apărut în presă după 1989, în legătură cu probele strânse de securitate în 1956 privind defăimarea regimului comunist de către poet. Organizarea unui proces împotriva unui autor care, în pofida tinereții lui, ajunsese la o mare notorietate, ar fi fost incomodă pentru autoritățile de atunci.
Mai multe pe site-ul EU aleg România.
