Între ciocan și nicovală
Tensiunea în care au stat câteva sute de mii de bugetari a luat sfârșit; președintele Iohannis a promulgat legea care prevede o creștere a salariilor bugetare cu 10 procente. E mult, e puțin? E totuși ceva.
Într-un sector în care nu au mai crescut salariile de tare multă vreme, e totuși ceva. Dacă la această creștere mai adăugăm reîntregirea salariilor tăiate în epoca Băsescu, suma totală e considerabil mai mare decât acum câțiva ani.
Cât de greu s-a făcut această creștere … e o altă poveste. Parlamentarii au votat un amendament la majorarea salarială a medicilor; l-au votat cu largă majoritate. Și cei din opoziție și cei de la putere. În treacăt fie spus, atunci aveam și putere și opoziție; acum avem doar niște partide speriate de stradă, care încearcă să-și găsească o cale de mijloc, care să le permită să fie când așa, când așa; în funcție de interesul personal sau de grup.
Spuneam că s-a născut greu această majorare, pentru că executivul care ar fi trebuit să o ducă la îndeplinire nu mai e, iar noul guvern are altă misiune, nu una socială; și totuși… Majorarea era prevăzută în bugetul lăsat moștenire de Guvernul Ponta, iar Dacian Cioloș era pus între a acorda această creștere, despre care Eugen Teodorovici afirma că se poate da, fără a depăși limitele impuse de organismele internaționale, sau a renunța la ea, lucru ce ar fi nemulțumit bugetarii și ar fi putut reaprinde flacăra străzii.
Decizia a luat-o președintele, care a semnat ieri această lege. Bănuiesc că a făcut-o cu inima strânsă. Nu pentru că nu ar fi vrut și domnia sa o majorare salarială ci doar pentru că palmaresul nu poate fi consemnat în agenda “Guvernului său”. Pe de altă parte, semnătura domniei sale înseamnă încă o bilă albă pentru Victor Ponta, care deși nu mai e de aproape o lună, continuă să marcheze în detrimental fostei opoziții, PNL și a președintelui care l-a criticat din prima sa zi la Cotroceni.
Lupta s-a încheiat odată cu demisia fostului premier, dar Ponta continuă să puncteze, ceea ce îl menține încă în cota de popularitate a electoratului. Vor urma probabil dezbateri scurte și tentative de a introduce diferite “servicii”, la discutarea bugetului pe 2016, care se vor încheia până în vacanța parlamentară. Pentru că orice am spune, mai important decât banii nației, decât bugetul României, nu poate fi decât plecarea în scurta vacanță parlamentară de iarnă. Atât de scurtă, încât începe înaintea sărbătorilor de iarnă și se încheie după luna lui gerar.
Din promulgarea legii de majorare a salariilor rămâne doar dilema președintelui: să o semnez și să-i dau dreptate lui Ponta, să nu o semnez și să aprind paie în capul actualului guvern. O dilemă din care a ieșit cu inima strânsă probabil; o situație între ciocan și nicovală.
Dan Agache
Sursă foto: tvalphamedia.ro
Articol editat de Mirabela Afronie, 26 noiembrie 2015, 08:26
Tensiunea în care au stat câteva sute de mii de bugetari a luat sfârșit; președintele Iohannis a promulgat legea care prevede o creștere a salariilor bugetare cu 10 procente. E mult, e puțin? E totuși ceva.
Într-un sector în care nu au mai crescut salariile de tare multă vreme, e totuși ceva. Dacă la această creștere mai adăugăm reîntregirea salariilor tăiate în epoca Băsescu, suma totală e considerabil mai mare decât acum câțiva ani.
Cât de greu s-a făcut această creștere … e o altă poveste. Parlamentarii au votat un amendament la majorarea salarială a medicilor; l-au votat cu largă majoritate. Și cei din opoziție și cei de la putere. În treacăt fie spus, atunci aveam și putere și opoziție; acum avem doar niște partide speriate de stradă, care încearcă să-și găsească o cale de mijloc, care să le permită să fie când așa, când așa; în funcție de interesul personal sau de grup.
Spuneam că s-a născut greu această majorare, pentru că executivul care ar fi trebuit să o ducă la îndeplinire nu mai e, iar noul guvern are altă misiune, nu una socială; și totuși… Majorarea era prevăzută în bugetul lăsat moștenire de Guvernul Ponta, iar Dacian Cioloș era pus între a acorda această creștere, despre care Eugen Teodorovici afirma că se poate da, fără a depăși limitele impuse de organismele internaționale, sau a renunța la ea, lucru ce ar fi nemulțumit bugetarii și ar fi putut reaprinde flacăra străzii.
Decizia a luat-o președintele, care a semnat ieri această lege. Bănuiesc că a făcut-o cu inima strânsă. Nu pentru că nu ar fi vrut și domnia sa o majorare salarială ci doar pentru că palmaresul nu poate fi consemnat în agenda “Guvernului său”. Pe de altă parte, semnătura domniei sale înseamnă încă o bilă albă pentru Victor Ponta, care deși nu mai e de aproape o lună, continuă să marcheze în detrimental fostei opoziții, PNL și a președintelui care l-a criticat din prima sa zi la Cotroceni.
Lupta s-a încheiat odată cu demisia fostului premier, dar Ponta continuă să puncteze, ceea ce îl menține încă în cota de popularitate a electoratului. Vor urma probabil dezbateri scurte și tentative de a introduce diferite “servicii”, la discutarea bugetului pe 2016, care se vor încheia până în vacanța parlamentară. Pentru că orice am spune, mai important decât banii nației, decât bugetul României, nu poate fi decât plecarea în scurta vacanță parlamentară de iarnă. Atât de scurtă, încât începe înaintea sărbătorilor de iarnă și se încheie după luna lui gerar.
Din promulgarea legii de majorare a salariilor rămâne doar dilema președintelui: să o semnez și să-i dau dreptate lui Ponta, să nu o semnez și să aprind paie în capul actualului guvern. O dilemă din care a ieșit cu inima strânsă probabil; o situație între ciocan și nicovală.
Dan Agache
Sursă foto: tvalphamedia.ro