Emil Cioran – exilul metafizic al omului „izgonit din rai”

Articol editat de Mirabela Afronie, 13 noiembrie 2015, 06:17

Emil Cioran s-a născut în 8 aprilie 1911 la Răşinari, unde tatăl său era preot. A făcut studiile liceale în Sibiu, la Liceul „Gheorghe Lazăr”, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti. După o bursă de studii în Germania, a fost, între 1936 şi 1937, profesor de filozofie la un liceu din Braşov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, iar în 1945 se stabileşte definitiv în Franţa. După retragerea cetăţeniei române de către autorităţile comuniste va trăi întreaga viaţă la Paris ca apatrid.

La numai 23 de ani, Emil Cioran debuta editorial cu volumul Pe culmile disperării. Înainte de a se stabili definitiv în Franţa, va mai publica încă patru cărţi în limba română: Cartea amăgirilor, Schimbarea la faţă a României, Lacrimi şi Sfinţi, Amurgul gândurilor, volume care, după instalarea comunismului, vor rămâne în Fondul secret al bibliotecilor din România. Abia din 1990 cărţile lui de tinereţe încep să fie reeditate şi redate, astfel, publicului larg.

Din 1945, an în care încheie lucrul la Îndreptar pătimaş (volum rămas inedit până în 1991), Cioran va scrie numai în limba franceză, abandonând premeditat limba maternă.

Mai multe pe EU aleg România.