“Viitor de aur ţara noastră are”

De felul meu sunt un optimist. Încerc mereu să văd partea plină a paharului, ori să iau partea bună a lucrurilor. E şi păcat să nu fac aşa, nu de alta dar mereu suntem înconjuraţi de negativism. Mereu auzim sau vedem luări de poziţie de genul: aşa nu e bine, sau nu trebuia în niciun caz aşa. Încerc să fiu altfel, nu din dorinţa de a fi un fel de Gică contra, ci pur şi simplu pentru că nu văd o rezolvare în a critica fără a veni cu propria soluţie la problema în cauză.

Problema în cauza de astăzi e mitul păsării Phoenix, aceea care a renăscut din propria cenuşă; a renăscut şi a pornit pe acelaşi drum gata bătătorit. Un exemplu concret al păsării Phoenix în politica românească îl reprezintă Traian Băsescu: după ce vreme de 10 ani a ras tot ce putea să însemne încredere în clasa politică, în deciziile luate de politicieni, după ce a întors categoriile sociale unele împotriva altora, după ce a reuşit să îmbogăţească o clică de acoliţi, se credea că nu va mai avea curajul să ridice vocea, să dea sfaturi, să acuze sistemul de incapacitate, sistem pe care l-a creat în cei 10 ani de mandat prezidenţial, l-a crescut şi l-a diversificat.

Cu un tupeu ieşit din comun, Traian Băsescu îşi face reintrarea în politica românească în fruntea unui partid de buzunar, care în sondaje se lăfăie la două procente intenţie de vot şi cam tot atâta încredere. Ba mai mult, cochetează cu ideea de a deveni primar al capitalei în condiţiile actuale, dar şi un veritabil lider al opoziţiei în lipsa unei voci puternice şi credibile în PNL.

Personal nu am nimic cu fostul preşedinte; nimic în comun, pentru că un ghimpe parcă tot s-ar găsi, dacă e să mă gândesc la salartiile tăiate, la pensiile crompoţite, la spitalele închise şi la datoriile de miliarde făcute pe la FMI, în timp ce dosarele cu proiectele europene zac probabil şi acum în cine ştie ce sertare. Toate acestea nu le-a făcut singur ci împreună cu tovarăşii din fostul PDL: Blaga, Videau, Anastase, Udrea şi toţi ceilalţi.

Poate că timpul şterge amintirile şi estompează durerile. Posibil, dar când văd că jumătate din actualul PNL e format din vechea gardă a lui Băsescu, alături de care a obţinut victorii măreţe, nu pot să nu mă gândesc la versurile lui Dimitrie Bolintineanu: “Viitor de aur ţara noastră are / Şi prevăz prin secoli a ei înălţare”.

Articol editat de Daiana Rosca, 27 octombrie 2015, 08:00

De felul meu sunt un optimist. Încerc mereu să văd partea plină a paharului, ori să iau partea bună a lucrurilor. E şi păcat să nu fac aşa, nu de alta dar mereu suntem înconjuraţi de negativism. Mereu auzim sau vedem luări de poziţie de genul: aşa nu e bine, sau nu trebuia în niciun caz aşa. Încerc să fiu altfel, nu din dorinţa de a fi un fel de Gică contra, ci pur şi simplu pentru că nu văd o rezolvare în a critica fără a veni cu propria soluţie la problema în cauză.

Problema în cauza de astăzi e mitul păsării Phoenix, aceea care a renăscut din propria cenuşă; a renăscut şi a pornit pe acelaşi drum gata bătătorit. Un exemplu concret al păsării Phoenix în politica românească îl reprezintă Traian Băsescu: după ce vreme de 10 ani a ras tot ce putea să însemne încredere în clasa politică, în deciziile luate de politicieni, după ce a întors categoriile sociale unele împotriva altora, după ce a reuşit să îmbogăţească o clică de acoliţi, se credea că nu va mai avea curajul să ridice vocea, să dea sfaturi, să acuze sistemul de incapacitate, sistem pe care l-a creat în cei 10 ani de mandat prezidenţial, l-a crescut şi l-a diversificat.

Cu un tupeu ieşit din comun, Traian Băsescu îşi face reintrarea în politica românească în fruntea unui partid de buzunar, care în sondaje se lăfăie la două procente intenţie de vot şi cam tot atâta încredere. Ba mai mult, cochetează cu ideea de a deveni primar al capitalei în condiţiile actuale, dar şi un veritabil lider al opoziţiei în lipsa unei voci puternice şi credibile în PNL.

Personal nu am nimic cu fostul preşedinte; nimic în comun, pentru că un ghimpe parcă tot s-ar găsi, dacă e să mă gândesc la salartiile tăiate, la pensiile crompoţite, la spitalele închise şi la datoriile de miliarde făcute pe la FMI, în timp ce dosarele cu proiectele europene zac probabil şi acum în cine ştie ce sertare. Toate acestea nu le-a făcut singur ci împreună cu tovarăşii din fostul PDL: Blaga, Videau, Anastase, Udrea şi toţi ceilalţi.

Poate că timpul şterge amintirile şi estompează durerile. Posibil, dar când văd că jumătate din actualul PNL e format din vechea gardă a lui Băsescu, alături de care a obţinut victorii măreţe, nu pot să nu mă gândesc la versurile lui Dimitrie Bolintineanu: “Viitor de aur ţara noastră are / Şi prevăz prin secoli a ei înălţare”.

Dan Agache

Sursă foto: independent.md