Aventură de …4 stele!
Articol editat de Daiana Rosca, 21 august 2015, 13:30
Doamne ce bine e în vacanţă! Aer curat, plimbări în natură, ştrand ori piscină…Singura problemă e că nu am avut deocamdată concediu. Ei, dar nu-i nimic, cresc eu mare şi plec. Cum unde? În concediu.
Până la vacanţa cea mare am ales să petrec un sfârşit de săptămână într-o zonă des frecventată de turişti, cu casă şi masă asigurate la 4 stele, cu piscină, SPA şi toate celelalte facilităţi asigurate pentru cele două zile de mini-vacanţă. Zis şi făcut: urc în maşină, ajung la destinaţie, mă cazez şi…şi acum începe aventura: încerc să nu pun la socoteală mizeria şi praful din camere, atât de vizibile încât ai fi crezut că au greşit cameristele şi au scuturat sacii de la aspirator direct pe mochetă.
Nu mă las intimidat de nimicuri până la urmă şi cobor la masă. Ne scuzaţi, aici pregătim sala pentru nunta de mâine, îmi şopteşte suav un ospătar dezlânat, nebărbierit şi cu o faţă trasă de parcă acum ar fi venit de la nuntă. Nicio problemă mănânc pe terasă. Off, după vre-o 20 de minute catadicseşte un alt ospătar, aidoma primului să se deranjeze şi să vină la masa mea, cu toate că nici 10% din locurile de pe terasă nu erau ocupate. Mda, ce doriţi întreabă apatic. Să faci curat pe masă, vreau să mănânc. Se uită lung la mine, de parcă i-aş fi cerut luna de pe cer sau numerele câştigătoare de la loto.
După alte 10 minute se întoarce cu o cârpă şi două meniuri soioase. Le răsfoiesc cu vădită silă şi întreb: dar o supă, o ciorbă, ceva, e ora prânzului. Îmi pare rău, astea se servesc doar în sală. Cum să-i explic individului că din sala aflată la 5 paşi distanţă m-au trimis afară şi el îmi dă retur, asemeni unei scrisori fără”adrisant”.
Trec peste, încerc să-mi păstrez calmul, respir adânc, număr în gând şi când am ajuns aproape de 4,500 vine nenea şi mă întreabă Ei, te-ai hotărât? Trec peste lipsa de respect datorată vârstei şi relaţiei client ospătar şi spun DA. Comand şi cât ai spune capra cu 3 iezi de 15 ori în limba rromani, apare individul cu mâncarea. Trec peste faptul că ciorba e rece, nici măcar călduţă şi mă interesez îndeaproape de farfuriile soioase. Aşa le spală maşina, îmi răspunde individul, care recunosc, îmi devenise antipatic. Păi şi de ce nu le clătiţi la mână? Nu avem personal suficient. Arunc roată ochii împrejur şi număr pe nerăsuflate vre-o 20 de copii, abia trecuţi de vârsta majoratului care alergau de colo colo fără a avea clienţi. Tac şi întreb: aşa se mănâncă zilnic la voi? Da, avem cea mai bună mâncare. Păi şi atunci de ce la celelalte terase e plin şi la voi e gol, dau eu să rostesc întrebarea dar….mai bine nu. Ce folos să-l mai chestionez pe individ care are mereu un răspuns pregătit, de parcă la recrutare ar fi dat probă practică din asta nu din servire rapidă şi ireproşabilă.
Poate că e un of al meu, dar consultând bonul de casă după servirea mesei, precum şi cel primit la plecare pentru camera de 4 stele, am constatat că toată această vacanţă de aventură până la urmă, m-a costat mai scump decât pe litoral; la români, căci la bulgari era oricum mai ieftin.
În aceste condiţii mă întreb şi eu: de ce se plâng administratorii că nu le vine lumea în vacanţă? Ete de-asta că nu ştiţi să-i primiţi; că le asiguraţi turism de aventură la preţ de 4 stele; că totul e de fapt turism cultural, pentru că reuşesc să-mi fac o idee despre personalitatea celui care a dormit înaintea mea în cameră, după mizeria găsită; că e vorba de turism ecumenic, după numărul de rugăciuni lansate în eter către ospătarii de la care nu am primit răspuns, toate la preţ de 4 stele.
Păcat de atât de multe frumuseţi care le avem în preajma noastră în Banatul Montan; păcat de ceea ce ne-a lăsat natura şi nu ştim să le valorificăm; nu ştim să atragem şi să păstrăm turiştii; nu ştim sau nu vrem? Cred că de fapt aceasta-i întrebarea hamletiană.
(Dan Agache)
Sursă foto: www.publika.md
