E păcat să vorbim despre… păcat?
Articol editat de Daiana Rosca, 16 septembrie 2015, 08:30
Bărbaţii trag şăgalnic cu ochiul la ele, oftând adânc; femeile măritate întorc capul, ruşinate parcă; babele îşi scuipă-n sân şi fac trei cruci mari; adolescenţii se încumetă să intre în vorbă cu ele, doar, doar, ajung şi ei bărbaţi. Vorbim despre femeile de moravuri uşoare, prostituate, dame de companie, spuneţi-le cum vreţi, dar concluzia este aceeaşi. Fenomenul în sine există chiar dacă încercăm să-l ignorăm sau să ne prefacem că nu există.
Biserica face trimitere la familie, ca celulă de bază a societăţii, vorbeşte despre desfrâu şi păcat şi necesitatea regăsirii moralităţii creştine. Şcoala ocoleşte subiectul chiar şi la orele de dirigenţie care în mod normal ar trebui să-i pregătească pe tineri pentru viaţă. Părinţii refuză să discute subiectul cu cei mici pe motiv că sunt… prea mici.
Dar oare cine a stat de vorbă cu ele? Cine le-a întrebat de ce fac ceea ce fac? De plăcere, de nevoie, obligate sau pur si simplu pentru a câştiga o pâine, oferind plăceri carnale domnilor pofticioşi sau adolescenţilor imberbi.
De multe ori sărăcia, nevoile, lipsa unei profesii sau a unui loc de muncă decent, le împinge pe aceste tinere spre marginea prăpastiei. Faptul e speculat cu dibăcie de traficanţii de carne vie, care câştigă mult de pe urma lor. Sunt tratate ca nişte obiecte, e drept obiecte sexuale, care la fel ca toate obiectele pot fi cumpărate ori vândute, uitând că în fiecare există un suflet.
Statul ocoleşte subiectul pentru că e delicat; politicienii, chiar dacă în secret apelează la serviciile acestora, se feresc să ia o decizie cu privire la legalizarea acestui fenomen care există cu sau fără voia lor; le e teamă de morala creştină, dar mai ales de pierderea electoratului.
Nu sunt adeptul degradării umane, căci la aceasta se poate rezuma prostituţia, dar intrarea în legalitate ar însemna un câştig. Un câştig financiar pentru stat, care pierde astfel aproximativ 100 de milioane de euro anual; un câştig pentru aceste fiinţe, care stau în frig şi ploaie, sub arşiţa soarelui, fără un control medical, fără o siguranţă fizică, fără nici un fel de drepturi pentru pensie, concediu sau câte or mai fi.
Oricât am încerca să ocolim subiectul sau să-l ascundem sub preş el există şi se manifestă. Suntem oare chiar atât de pudici încât să nu ne permitem să-l abordăm? Sau suntem mai catolici decât Papa. Indiferent de răspuns, cea mai veche meserie, prostituţia există şi de cele mai multe ori, nu e făcută de plăcere ci…din nevoie.
(Dan Agache)
Sursa foto: bistrita24.ro
