Prea bogaţi să economisim!
Articol editat de Mirabela Afronie, 17 septembrie 2015, 08:00
La fel ne văităm că apartamentele vechi, ceuşiste sunt prea mici, că nu avem casă la curte, că politicienii sunt hoţi, că toţi trag spuza pe turta lor, în loc să o împingă spre a noastră. Poate e o tară naţională; poate e doar o descărcare a neputinţei, a furiei şi a imposibilităţii noastre de a ne adapta mileniului 3 şi economiei post socialiste.
Mereu ne place să ne văităm de ceva. Mai zilele trecute auzem un vecin cum se vaită că vin con-naţionalii noştri pe le ghenele de gunoi în căutarea PET-urilor şi a dozelor de aluminiu. „Nu se mai poate aşa domnule; dar cine sunt ăştia de li se permite să tot scormonească în gunoaie” Dacă vă amintiţi bine, mai erau câţiva care scormoneau prin tomberoane după resturi de mâncare. „Săracii”, spuneau unii atunci. Dar săracii aceia, îngrăşau zeci de porci acasă şi-i vindeau de Crăciun, câştigul realizat fiind net superior…domnilor de la oraş cu servici, casă şi maşină.
Între timp lucrurile au evoluat şi cel mai căutat produs e banala sticlă de plastic; de jumătate, de litru, de doi litri sau tip bidon. Ce fac ei cu toate acestea? Bani ce să facă. Dacă staţi de vorbă cu ei se vaită că e greu, că nu sunt plătite, că e o muncă înjositoare că…tot aşa. În realitate, ei fac ceea ce noi nu suntem în stare: recicleză!
Dacă vă iau repede, repede, sunt convins că nu ştiţi semnificaţia culorilor la containerele speciale pentru colectare; asta dacă administraţiile locale le-au montat. Ei verifică tot, strâng tot şi…vând tot. I-aţi văzut cu sacii, cu căruţele sau cu cărucioare speciale. La 80 de bani Kg, cred că se scoate ceva, nu?
Ştiaţi că în China din 4 – 5 peturi se face un tricou sintetic? Ei ştiu şi pot. Noi nu. E drept că am întâlnit o asociaţie de locatari din Reşiţa, care a amplasat în casa scării 3 coşuri mari, pentru hârtie, PET-uri şi doze de aluminiu. Din banii obţinuţi se achită liftul, lumina pe scară şi mai rămân pentru lucrări de întreţinere.
Se poate dacă vrei cu adevărat, se poate. Atâta doar că nouă ne e mai simplu să ne văităm: ba că salariile sunt prea mici, ba că pensia nu e îndestulătoare, ba că toate s-au scumpit… (Dan Agache)
