A venit vacanţa… aleşilor!
Vă mai amintiţi cântecelul acela îndrăgit de toţi elevii? Cel cu…a venit vacanţa, cu trenul din Franţa….Da; era, trebuie să recunoaştem, cea mai frumoasă zi din tot anul şcolar; ultima, cea în care venea în sfârşit vacanţa. Cu planuri pentru o tabără la mare sau la munte, cu bagajele făcute pentru casa bunicii de la ţară, ori pur şi simplu acasă, cu somn până la amiază şi fotbal pe maidan până târziu spre seară. Eeeee, ce vremuri..
Acum parcă vacanţa nu mai are acelaşi farmec; pe lângă faptul că e plină de…examene, parcă nici timpul liber nu prea mai ai cum să-l petreci. Mai o discotecă, mai un club ori două trei pungi de seminţe seara pe o bancă în parc. Asta dacă eşti elev şi vorbim de vacanţa şcolară.
Avem însă o altă categorie de „vacanţişti”. E vorba de aleşii neamului, care de astăzi şi până hăăăt târziu în toamnă, cam pe când se trage vinul, au vacanţă. E şi normal după câte au îndurat în sesiunea aceasta parlamentară. Vă daţi seama cât de greu trebuie să le fie; cât de obosiţi sunt după atâte şi-atâte zile de muncă fără oprire, fără odihnă, fără un strop de răgaz, pentru prosperitatea şi binele….na, că era să zic poporului. Vă închipuiţi câte legi le trec prin mână pe care trebuie să le citească, să le înţeleagă, să formuleze amendamente, dacă e necesar… A, nu le citesc? Le face semn liderul de grup cum să voteze? Ahaaaa.
Păi să spunem atunci că de luni până vineri, de dimineaţa până seara târziu stau şi judecă în plenul camerelor sau prin tot felul de comisii, comitete şi comiţii, cum să facă să fie mai bine pentru….na că iar era să zic popor. Cum? Nu lucrează atât? Dar cât? A doar de marţi după masă şi până cel târziu joi la prânz; şi doar 5 – 6 ore pe zi, din care jumătate la bufetul parlamentului? Ahaaaa. Şi eu care voiam să-i vait şi să le plâng de milă. Dacă e să socotim cât lucrează şi cât câştigă, cred că şi europarlamentarii ar fi invidioşi pe ei, ce să mai zic de cei din Bundestag.
Oare la câte legi importante au fost în sală la votul final? Oare la câte au ridicat mâna? Şi oare de câte ori au votat corect, când au ridicat mâna? Sunt doar întrebări retorice. Indiferent de culoarea politică a aleşilor, indiferent de numărul de mandate dormite sub cupola Parlamentului, aleşii îşi amintesc în această primă zi de vacanţă, doar una: cea în care au fost de acord cu toţii, că merită pensii speciale.
Principiul majorităţii aleşilor României e…”După mine potopul”. Vă mai amintiţi de aleşii ce plecau din birourile lor după încheierea mandatului cu veioza, cu fotoliul, ba unii şi cu capacul de la toaletă? Da, dar pe atunci nu aveau viitorul asigurat cu o pensie specială, de 1.500 de lei pentru 4 ani de mandat.
E drept că există muritori care nu ajung decât în pragul pensionării să câştige atâţi bani într-o lună muncită pe brânci, pentru o bucată de pâine, amară şi aceea. „Dar ştiţi cum se spune: cine poate…oase roade”. Dar să-i lăsăm să se bucure de vara asta frumoasă, de vacanţă şi de binemeritatul concediu, venit după o sesiune obositoare, la fel cum sunt toate ale aleşilor neamului. Am totuşi o întrebare şi nu ştiu unde să găsesc răspunsul: oare primesc şi ei tichete de vacanţă, nu de alta dar preşedintele a promulgat legea şi în mod normal, ar trebui să primescă şi ei, un ajutor acolo, să simtă că…. a venit vacanţa, cu trenul…. de pe Dâmboviţa.
sursă foto: eurojust.ro
(Dan Agache)
Articol editat de Daiana Rosca, 1 iulie 2015, 14:30 / actualizat: 1 iulie 2015, 15:43
Vă mai amintiţi cântecelul acela îndrăgit de toţi elevii? Cel cu…a venit vacanţa, cu trenul din Franţa….Da; era, trebuie să recunoaştem, cea mai frumoasă zi din tot anul şcolar; ultima, cea în care venea în sfârşit vacanţa. Cu planuri pentru o tabără la mare sau la munte, cu bagajele făcute pentru casa bunicii de la ţară, ori pur şi simplu acasă, cu somn până la amiază şi fotbal pe maidan până târziu spre seară. Eeeee, ce vremuri..
Acum parcă vacanţa nu mai are acelaşi farmec; pe lângă faptul că e plină de…examene, parcă nici timpul liber nu prea mai ai cum să-l petreci. Mai o discotecă, mai un club ori două trei pungi de seminţe seara pe o bancă în parc. Asta dacă eşti elev şi vorbim de vacanţa şcolară.
Avem însă o altă categorie de „vacanţişti”. E vorba de aleşii neamului, care de astăzi şi până hăăăt târziu în toamnă, cam pe când se trage vinul, au vacanţă. E şi normal după câte au îndurat în sesiunea aceasta parlamentară. Vă daţi seama cât de greu trebuie să le fie; cât de obosiţi sunt după atâte şi-atâte zile de muncă fără oprire, fără odihnă, fără un strop de răgaz, pentru prosperitatea şi binele….na, că era să zic poporului. Vă închipuiţi câte legi le trec prin mână pe care trebuie să le citească, să le înţeleagă, să formuleze amendamente, dacă e necesar… A, nu le citesc? Le face semn liderul de grup cum să voteze? Ahaaaa.
Păi să spunem atunci că de luni până vineri, de dimineaţa până seara târziu stau şi judecă în plenul camerelor sau prin tot felul de comisii, comitete şi comiţii, cum să facă să fie mai bine pentru….na că iar era să zic popor. Cum? Nu lucrează atât? Dar cât? A doar de marţi după masă şi până cel târziu joi la prânz; şi doar 5 – 6 ore pe zi, din care jumătate la bufetul parlamentului? Ahaaaa. Şi eu care voiam să-i vait şi să le plâng de milă. Dacă e să socotim cât lucrează şi cât câştigă, cred că şi europarlamentarii ar fi invidioşi pe ei, ce să mai zic de cei din Bundestag.
Oare la câte legi importante au fost în sală la votul final? Oare la câte au ridicat mâna? Şi oare de câte ori au votat corect, când au ridicat mâna? Sunt doar întrebări retorice. Indiferent de culoarea politică a aleşilor, indiferent de numărul de mandate dormite sub cupola Parlamentului, aleşii îşi amintesc în această primă zi de vacanţă, doar una: cea în care au fost de acord cu toţii, că merită pensii speciale.
Principiul majorităţii aleşilor României e…”După mine potopul”. Vă mai amintiţi de aleşii ce plecau din birourile lor după încheierea mandatului cu veioza, cu fotoliul, ba unii şi cu capacul de la toaletă? Da, dar pe atunci nu aveau viitorul asigurat cu o pensie specială, de 1.500 de lei pentru 4 ani de mandat.
E drept că există muritori care nu ajung decât în pragul pensionării să câştige atâţi bani într-o lună muncită pe brânci, pentru o bucată de pâine, amară şi aceea. „Dar ştiţi cum se spune: cine poate…oase roade”. Dar să-i lăsăm să se bucure de vara asta frumoasă, de vacanţă şi de binemeritatul concediu, venit după o sesiune obositoare, la fel cum sunt toate ale aleşilor neamului. Am totuşi o întrebare şi nu ştiu unde să găsesc răspunsul: oare primesc şi ei tichete de vacanţă, nu de alta dar preşedintele a promulgat legea şi în mod normal, ar trebui să primescă şi ei, un ajutor acolo, să simtă că…. a venit vacanţa, cu trenul…. de pe Dâmboviţa.
sursă foto: eurojust.ro
(Dan Agache)
