Prima pagină » Editorial FM » “Democraţia înseamnă să furi bani”!!!

“Democraţia înseamnă să furi bani”!!!

Articol editat de Daiana Rosca, 26 iunie 2015, 12:54

Mai deunăzi l-am auzit pe un pici, nu cred că avea mai mult de 5 – 6 ani, dându-şi cu părerea despre democraţie. Care este diferenţa între democraţia-democraţie şi democraţia originală? Simplu; nu cred că v-aţi fi gândit la asta. Democraţia originală e mai bună, pentru că cealată, democraţia, înseamnă să furi bani!. Ups….de unde ştie în ţânc, ce abia a scăpat de suzetă şi oliţă că democraţia înseamnă să furi bani?
Poate ar trebui să privim puţin lumea înconjurătoare prin ochii lor. Poate aşa să înţelegem ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dar în acelaşi timp, ar trebui să ne îndrebăm, cum va creşte acest copil. Ce resorturi interioare se vor declanşa când, ajuns la vârsta maturităţii, va constata că există în jurul lui oameni politici, care îi vor vorbi de binefacerile democraţiei: Cum va mai putea înţelege că democraţia e cu totul altceva decât furtul banilor. Cine îi va putea explica acest lucru, când el va creşte cu ideea aceasta greşită că a fi democrat, înseamnă să fi hoţ; că a trăi în democraţie e cu totul altceva decât povesta cu Ali Baba şi…. companionii.
Cât de răi, de haini şi de fără inimă am ajuns când un puştiulică ştie deja că democraţia e sinonim cu hoţia? E vina lui sau a noastră? De 25 de ani, am trăit în aşa zisa democraţie balcanică, ori dâmboviţeană. Am văzut că apar în faţa noastră o serie de politicieni care ne explică despre binefacerile democraţiei, care ne predau ABC-ul dreptăţii şi al echităţii, ca mai apoi să termine ruşinos pe culoarele DNA-ului şi prin sala paşilor pierduţi. Ce credibilitate va mai avea clasa politică în ochii generaţiilor viitoare? Ce minune trebuie să se întâmple pentru ca mentalitatea lor să se schimbe.
Cunosc pe cineva care, matur fiind, i-a reproşat mamei că nu a ştiut cum să-l crească. I-a reproşat că nu a avut parte de o educaţie corectă. De ce? Simplu: nu a fost învăţat să fure, să mintă, să înşele. Sunt câteva dintre atuurile clasei politice post-decembriste, puse în practică zi de zi cu atâta fervoare încât şi cei mici au înţeles că democraţia înseamnă să furi bani; mulţi bani.
Adevărul e că de-a lungul acestor ani de….democraţie, evoluţia furturilor e semnificativă; de la părţile sociale luate de noi de prin uzină, la caltaboşi cu pălincă, până la sute de milioane. De euro, desigur. Saltul e spectaculos. Îmi amintesc o poveste din perioada comunistă: un gestionar a fost prins că a furat 100 de mii de lei. Asta însemna pe atunci cam o Dacie şi jumătate, s-au salariul mediu pe vre-o 5 ani. De ce atât de mult, a fost întrebat. De ce nu s-a mulţumit cu mai puţin? Simplu, ar fi răspuns acesta: 25 de mii îi dau la avocat, 25 de mii la judecător, iau trei ani cu suspendare şi rămân cu 50 de mii. Nu era prost….hoţul, NU? Trebuie să recunoaştem că năravul din fire, nu are lecuire. „Democraţia” – a se citi hoţia, nu am învăţat-o după evenimentele din 89. Nu. E o boală veche; mult mai veche. Atâta doar că a înflorit în ultimii ani.
Mă întorc la vorbele piciului: privită aşa, democraţia nu mai e o mare şmecherie. Şmecheria e să o înţelegem şi noi că hoţia nu e totuna cu democraţia, iar democraţia nu înseamnă să furi mulţi bani şi nici să furi mai puţini, nu de alta, dar tare seamnă cu furtul propriei căciuli.

(Dan Agache)