“Pohta ce-am pohtit”
Articol editat de Mirabela Afronie, 8 iunie 2015, 10:43
Expresia “POHTA ce-am POHTIT” am descoperit-o în testamentul lui Mihai Vodă Viteazul, descoperit și publicat de Nicolae Iorga în 1902. Mai exact e vorba de o scrisoare adresată împăratului Rudolf al 2-lea și intitulată Dorințele lui Mihai-Vodă, domnul Ardealului, Moldovei și Țării Rumănești. Ciclic tot felul de întâmplări, evenimente ori expresii folosite de înaintașii noștri revin în actualitate.
Vă mai amintiți ce spunea ex-președintele Băsescu despre d-na Săftoiu, fost purtător de vorbe pe la Cotroceni vis a vis de dorința de a-și vedea soțul șef la SRI? I-a POHTIT suflețelul să-i fie soțul șef, l-am făcut șef; și exemplele pot continua. Am să mă opresc în editorialul de azi, la POHTELE actualului președinte. Nici nu sunt 6 luni de când a jurat cu mâna pe biblie să respecte statul de drept, că a început să calce în străchini cum se spune pe la noi. Odată cu numirea domniei sale în funcția de președinte al României, credeam cu toții că vom avea un președinte arbitru și nu unul jucător. În schimb, în primele 6 luni am avut parte de unul călător, drept dovadă turneele intreprinse de Klaus Werner Iohanis prin Europa. Ne bucuram atunci că va fi, așa cum e și normal, garantul dreptății. M-aș simți mai confortabil dacă aș avea un prim ministru din PNL, partidul care l-a propulsat, afirma domnia sa atunci. Unii doreau încă de atunci ca PSD-ul să-și ia jucăriile și să cânte la altă masă, de parcă ei ar fi câștigat încrederea electoratului și nu actualul șef de stat, dar mă rog, asta e altă ciorbă; ciorbă care acum e reîncălzită și servită țugulanilor cu titlul de adevăr absolut.
Știm cu toții că dorința celor care intră în politică e să-și facă veacul pe lângă ceea ce eu numesc oala cu smântână. Acolo e cald, e bine, e de păpică, banii dacă nu curg, pică și tot așa. Dorința liberalilor sau mă rog, a struțo-cămilei formată din liberali și democrat liberali, spălați și parfumați serviți opiniei publice pe post de fete mari, e aceea de a ajunge la guvernare. Dar nu prin alegeri corecte și cinstite, cum de fapt s-a și întâmplat în urmă cu 3 ani, când nu au suportat vecinătatea social democraților lângă oala cu smântână, ci singuri, stăpâni absoluții ai lingurii de lemn cu care să se înfrupte din păpică.
Păi dacă legal nu se poate până la anul, când vor fi alegeri parlamentare și nu se știe ce și cum, hai să o facem pe din dos și-ar fi spus actuala opoziție. Au luat una bucată procuror, l-au îmbubițat să întocmească un dosar penal pe numele actualului premier și acum țipă din toți plămânii cerând demisia acestuia, a cabinetului, alegeri anticipate sau un guvern al lor. Nu contează că premierul a declarat cu acte că nimic din ceea ce îl incriminează nu e adevărat; nu contează că procurorul nu este instanță de judecată; nu mai contează prezumția de nevinovăție, nu mai contează nimic. Țipă, urlă, își pun poalelele în cap precum țațele în târg, totul pentru căderea întregului cabinet și cale liberă pentru ei către oala cu smântână. E drept că aici e și dorința președintelui care brusc, spontan și dintr-o data și-a amintit de rolul constituțional și cere și domnia sa dreptate. Despre cazul Rarinca ce a aruncat o pată fără margini asupra termenului de justiție…niciun cuvânt. E drept că interesul poartă fesul, iar POHTA președintelui e lege pentru trepăduși.
Departe de mine gândul de a fi un susținător fanatic al actualei coaliții majoritare, ori a lui Victor Ponta, dar analizând la rece realizările cabinetului în cei 3 ani de când e la guvernare ce obținem: întregirea salariilor; reducerea TVA-ului la alimente; dublarea alocației pentru toți copiii; redeschiderea unităților sanitare închise de o parte a actualilor liberali și din nou exemplele pot continua. De partea cealaltă, PNL-ul cu ce vine. Cu promisiunea unui premier și el în conflict cu legea, fără un program de guvernare, fără o idee publică a ceea ce doresc să facă dacă vor prelua puterea.
POHTA președintelui de a avea un premier propriu e mare, atâta doar că o consemnăm la capitolul POHTE neîmplinite. De ce, simplu. Premierul zice că nu demisioează. Dacă va fi obligat să o facă, nu știu cum, dar orice e posibil, coaliția majoritară în parlament, va avea probabil un alt prim ministru și un alt cabinet din aceeași parte a puterii, deci visul liberalilor e mort din fașă, la fel cum se anunță și moțiunea de cenzură.
Așa că POHTA ce-a POHTIT președintele Iohanis e tocmai bună de pus în cui. Tot ce s-a reușit e o nouă decredibilizare a României în ochii lumii, doar pentru ca unii să ajungă pe ușa din dos la oala cu smântână. Oricum, trăim zile interesante atât din punct de vedere politic, cât și jurnalistic.
(Dan Agache)
Foto: cotidianul.ro
