Politică, moralitate și izmene atârnate
Articol editat de Mirabela Afronie, 26 mai 2015, 13:08
Nici nu s-a uscat bine cerneala tipografică de pe cartea fostului consilier prezidențial, Adriana Săftoiu, că au început deja dezbaterile. Spun carte pentru că e o tipăritură; în fapt e mai mult un jurnal al perioadei în care domnia sa era purtător de cuvânt al ex-președintelui Băsescu.
E corect sau nu că dă din casă? – se întrebau mulți; e moral sau nu? Acum, fie vorba între noi, atât Traian Băsescu, cât și Adriana Săftoiu sunt oameni politici, iar acest calificativ nu prea se potrivește cu moralitatea.
Moralitatea omului politic e doar o metaforă. Cum putem vorbi de moralitate atunci când în campanie spun una, iar odată ajunși în funcții discursul lor se schimbă radical.
Revenind la cartea Adrianei Săftoiu, am un presentiment că va ajunge un bestseller. De ce? Simplu, cartea pare să dezvăluie picanterii dintre ex-președintele Băsescu și doamna Nuți, zisă și ”blonda de la Cotroceni”. Cred că numitorul comun al acestei nații este plăcerea bolnavă de a afla dedesupturile vecinului și cu cât vecinul a mai sus pe scara socială, cu atât toate acestea devin mai interesante.
Ne face o deosebită plăcere să ne luăm un scăunel, o pungă de semințe și să privim la izmenele vecinului, atârnate în geam, la uscat. Ba mai mult, dacă avem posibilitatea să comentăm subiectul cu cineva, satisfacția e mai intensă. E o fală izvorâtă din dorința de senzațional. Ne plac bârfele șoptite de o vecină, care de fiecare dată știe tot și tot de fiecare dată se dovedește că se înșală.
La fel cum ne înșelăm și noi, din 4 în 4 ani, atunci când suntem hotărâți să alegem în fruntea țării o clasă politică morală. Timpul ne demonstrează că în locul moralității mult așteptate, ne alegem cu o pereche de izmene… puse la uscat.
(Dan Agache)
