Un om a muşcat un… câine!!!
(Dan Agache)
Articol editat de Mirabela Afronie, 8 aprilie 2015, 15:29
Dacă un câine muşcă un om… nu e nicio ştire. Se întâmplă atât de des, încât nu poate fi considerat un eveniment sau o ştire, în cazul jurnaliştilor. Ştirea devine interesantă, dacă aflăm că un om a muşcat un câine. Ei asta da ştire, cel puţin la modul teoretic, pentru că practic nu am întâlnit-o niciodată.
La fel se întâmplă şi cu Drumul Naţional 57, care face legătura între Orşova, din judeţul Mehedinţi şi Moldova Nouă, din Caraş Severin. Dacă vă informez că e închis circulaţiei din cauza căderilor de pietre şi bolovani, nu vă spun nimic nou. Ştirea ar fi fost cu adevărat ştire dacă aţi fi aflat că drumul e deschis şi pe el se poate circula. Adică întreaga zonă a Clisurii Dunării e accesibilă turiştilor şi a celor ce vin dinspre Bucureşti şi a celor ce ajung dinspre Timişoara şi Reşiţa. Nu trebuie făcut un mic ocol, aşa cam vreo 200 de Km prin Iablaniţa, Bozovici, Oraviţa.
Deci până aici nimic nou. Prefectura Caraş Severin şi Consiliul Judeţean au solicitat alocări bugetare de urgenţă pentru consolidarea malurilor şi redeschiderea drumului. Compania Naţională de Drumuri şi Autostrăzi Timişoara a trimis specialişti în zonă, care au verificat, au măsurat, au constatat şi au raportat. Putem repara drumul, putem consolida versanţii, astfel încât de pe ei să nu mai ajungă pe carosabil pietre, noroi şi bolovani, dar, eternul dar, silvicultorii mehedinţeni trebuie să aprobe şi mai apoi să pună în practică, defrişarea celor câţiva pomi aflaţi pe coasta dealului.
Zis şi făcut: înarmaţi cu drujbe, securi şi topoare, de parcă ar fi plecat la răscoală, pădurarii şi-au suflecat mânecile şi au pornit să taie arborii, astfel încât drumarii să-şi poată face treaba. Ştiţi cum se spune de la dorinţa la putinţă… e cale lungă. La fel şi în cazul nostru, pentru simplul motiv că ajunşi la faţa locului, nu au avut ce să taie. Nu, nu le-au luat-o hoţii de lemn înainte; nici gând. Pur şi simplu, în zona respectivă nu numai că nu erau arbori, dar nici măcar puieţi, lăstari ori mărăcini nu au găsit.
Măi să fie şi-au zis pădurarii şi s-au mai uitat odată la solicitarea celor de la drumuri care cuprindea şi datele kilometrice de identificare. Asta e zona? Asta. Ăsta e locul? Ăsta şi-au zis. Bun şi ce tăiem? Ei… asta e altă poveste. Acuma din scaunul călduţ din birou poţi doar să bănuieşti că pe versanţii abrupţi din preajma drumului naţional sunt arbori ce trebuie tăiaţi. De ştiut sigur, ştii doar dacă mergi în teren. Păi nu au trimis un om în zonă să verifice? Nu s-a găsit niciun drumar, care să ia la pas porţiune de câteva zeci de metri? Probabil că nu, dacă s-a trimis o astfel de solicitare. Sau e doar o altă metodă de tergiversare a reparaţiilor, nu de alta dar acest drum se află în reparaţii de atât de multă vreme, încât unii dintre drumarii care au fost angajaţi la începutul carierei să lucreze la reabilitarea tronsonului de 100 de Km dintre Orşova şi Moldova Nouă, au ieşit la pensie deja şi drumul tot nu e gata.
Să ne mai mire că nu avem autostrăzi şi drumuri expres? Sincer, nu ne mai miră nimic, iar faptul că nu avem drumuri în adevăratul sens al cuvântului, nu mai e de mult o ştire. O ştire ar fi atunci când din vestul ţării am putea ajunge pe litoralul românesc în 5 – 6 ore cu maşina. Ei, asta da ştire, dar nu acum. Poate la anul… şi la mulţi ani.
(Dan Agache)
