Codrul, frate cu românul?
(Dan Agache)
Articol editat de Mirabela Afronie, 31 martie 2015, 12:46 / actualizat: 31 martie 2015, 15:25
Încă din vremea dacilor, codrul a fost fratele românului. În el și-a ascuns femeile şi copii în preajma năvălirilor de toate felurile; în el şi-a găsit hrana şi liniştea sufletească; tot de acolo şi-a strâns vreascurile pentru nopţile lungi de iarnă, ori a găsit materia primă pentru construirea unui acoperiş, care să-l apere de vijeliile naturii.
De-a lungul istoriei milenare a naţiei române, codrul i-a fost alături omului de rând; au trăit în bună pace şi armonie, până-ntr-o zi când, asemeni poveştii biblice cu Abel şi Cain, din fraţi buni au devenit duşmani, sau fraţi vitregi dacă vreţi. Românul şi nu numai el, a început să taie mai mult decât nevoia personală, să decimeze vânatul, să creeze poieni luminoase în locuri odată umbroase şi răcoroase, totul pentru un bănuţ sub formă de valută în buzunarele unora. Supărat, codrul a reacţionat, cum a ştiut el mai bine: alunecări de teren, inundaţii, schimbări climaterice. Autorităţile se prefac supărate şi lansează tot felul de metode de stopare a defrişărilor: cântare pentru verificarea greutăţii maşinilor care transportă lemn, sistem de urmărire a traseului masei lemnoase, controale la intrările şi ieşirile din oraş şi câte şi mai câte.
Rezultatul – pozitiv pentru autorităţi: a fost prins badea Gheorghe cu o căruţă de lemne luate din hectarul de pădure moştenit de la bunicu; a fost prinsă şi baba Frosa în timp ce sustrăgea o cârcă de vreascuri pentru confortul personal (a se citi un strop de căldură în bordei). Autorităţile au dat amenzi, i-au ameninţat cu puşcăria, în timp ce, pe lângă nasul lor, peridocurile supraîncărcate cu lemn din pădurile încă virgine rămase de pe vremea Dacilor, trec nestingherite. Cui să-i pese că defrişările ilegale au fost observate de americani prin satelit; pe cine să intereseze schimbările climatice produse de lipsa aurului verde; cui să se plângă oamenii ale căror case pornesc la vale cu tot cu pământul de dedesupt sau sunt luate de apele învolburate.
Nimănui nu-i pasă pentru că dorinţa de îmbogăţire rapidă a unora provoacă lacrimi şi suferinţe altora. Sintagma „Codrul frate cu românul” a căzut demult; e frate doar cu unii, pentru care căderea arborilor unul după altul înseamnă averi nemăsurate.
Fără nicio legătură cu realitatea, dar deloc întâmplător, v-aţi uitat ce vile şi ce maşini deţin cei ce lucrează cu lemnul? De unde tată? Eheheeee, cum de unde, de la frăţiorul meu, codrul. Care Codru Domnule? Simplu, vezi mata dealurile alea pleşuve? Da, dar…. Nici un dar, acolo a fost odată un codru, care după un abil hocus pocus… nu mai e.
Bine nu mai e, nu mai e, dar DNA-ul unde e? Umblă… creanga?
(Dan Agache)
