Genocid cultural
Articol editat de Mirabela Afronie, 10 martie 2015, 11:59
Suntem deja de un an spectatorii ororilor pe care propaganda Statului Islamic le lansează în văzul întregii lumi. Nici asasinatele şi nici distrugerea patrimoniului cultural al Siriei şi al Irakului nu au legătură cu religia, credinţa sau Dumnezeu, ci cu epurarea culturală, revenirea la “anul 0”. Miza acestei demonstraţii nu este religia, ci puterea în forma sa cea mai agresivă. Noua lume a Islamului SI este uniformă, lipsită de trecut, dependentă de un singur proiect, de o singură viziune. Pretinzînd că restaurează gloria califatului, dar aflat în evidentă opoziţie cu epoca de aur a Islamului, SI este animat de o ideologie a puterii totale, în care religia nu serveşte decât ca instrument de control. Iată de ce Islamul însuşi este atacat şi devine în mod cotidian victima acestor barbari. Nu este exclus, însă, nici ca aceşti barbari să acţioneze la comandă, să distrugă, sau să acopere “ceva” dincolo de puterea noastră de înţelegere. Dar, asta e deja, o altă discuţie!
În ultimele săptămâni, Statul Islamic a distrus obiective de o valoare inestimabilă păstrate la muzeul din Mosul, după care a atacat oraşul multimilenar Nimrud şi, potrivit ONU, oraşul fortificat Hatra, care a fost fondat în urmă cu peste două milenii de ani.
Distrugerea oraşului antic Nimrud, din nordul Irakului, de către gruparea StatUL Islamic este un act de “epurare culturală” care constituie o crimă de război, iar unele dintre statuile sitului arheologic au fost luate cu camioane, probabil pentru a fi vândute ilegal, a declarat directoarea UNESCO, citată de Mediafax. Într-un interviu, directoarea generală a agenţiei culturale a ONU, Irina Bokova, şi-a exprimat furia faţă de atacul de joi, care a avut loc la o săptămână după o înregistrare video în care puteau fi văzuţi militanţi ai grupării Stat Islamic distrugând cu baroasele artefacte de la un muzeu din Mosul. Ea a adăugat că atacul se încadrează într-o “viziune îngrozitoare” de persecutare a minorităţilor din regiune, apreciind că atacurile asupra culturii sunt considerate acum o problemă de securitate.
Bokova a precizat că oficialii ONU trebuie să se bazeze pe imagini din satelit pentru a evalua pagubele, pentru că oamenii nu se pot apropia de sit din cauza securităţii precare. Nimrud a fost a doua capitală a Asiriei, un fost regat care şi-a început existenţa în jurul anului 900 î.H. şi a devenit o mare putere regională. Oraşul, care a fost distrus în 612 î.H., se află pe malul râului Tigru, la sud de al doilea mare oraş din Irak, Mosul, cucerit de Statul Islamic în iunie.
Descoperirea în anii ’80 a tezaurului asirian în mormintele regale din Nimrud a fost una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice din secolul al XX-lea.
Un oficial a declarat pentru Reuters că şi situl Hatra a fost demolat sâmbătă. Hatra se află la circa 110 km sud de Mosul, cel mai mare oraş din Irak controlat de SI. În urmă cu o săptămână, militanţii au dat publicităţii o înregistrare video în care distrugeau statui şi basoreliefuri în muzeul oraşului, în care se află artefacte asiriene şi elenistice vechi de până la 3.000 de ani. Hatra datează din secolul 2 sau trei î. Hr. şi a fost construit de imperiul seleucid, care a controlat o mare parte din fostul teritoriu cucerit de Alexandru cel Mare.
Gruparea extremistă a declanşat o campanie pentru înlăturarea vestigiilor despre care afirmă că promovează idolatria şi încalcă interpretarea sa fundamentalistă asupra legii islamice. „Planul lor este sa distruga toata mostenirea istorica a Irakului, bucata cu bucata”, sutine Abdulamir Hamdani, un arheolog irakian de la Universitatea Stony Brook din New York. Distrugerea demonstrativă a antichităţii irakiene este, aşadar, o formă de a distruge şi identitatea naţională irakiană forjată în epoca regimului Baas. Naţionalismul, singura idee politică europeană care s-a instalat cu succes în lumea arabă, a fost de la bun început ţinta atacurilor lui Al-Baghdadi. În proclamaţia lui de la inaugurarea „califatului”, cerea credincioşilor să respingă trei plăgi venite din occident: democraţia, laicitatea şi naţionalismul.
Într-o înregistrare video difuzată sâptămâna trecută, militanţii grupării distrugeau artefacte din muzeul de la Mosul, iar în ianuarie organizaţia a incendiat sute de cărţi de la biblioteca şi universitatea din acelaşi oraş, inclusiv manuscrise rare. Analizînd imaginile pentru Le Monde, Hosham Dawod, antropolog irakian, fost director al Institutului francez din Irak, remarca diversitatea celor implicaţi în asaltul contra muzeului: cei în costume afgane negre, apoi bărbaţi tineri, în tricouri şi jeans, iar în final cîţiva bărbaţi în veşminte albe, unii cu vădit accent din zona Golfului. Un veritabil desant pan-arab şi musulman, luptînd pentru anularea oricărui identităţi pe care nu o poate controla.
Culturile împart valorile şi motivează indivizii să acţioneze într-un mod ce pare iraţional pentru observatorii externi. Un factor cultural major îl reprezintă percepţia celor din afară care ar putea ameninţa suveranitatea grupului etnic. Teama de exterminare culturală poate conduce la o violenţă iraţională! Vasile Simileanu (ASIMETRIA FENOMENULUI TERORIST, Ed. TOP FORM, 2003, pag. 114) este de părere că toţi oamenii devin sensibili cînd le sînt ameninţate valorile cu care ei se identifică: limbă, religie, pămînt natal. Terorismul în numele religiei este extrem de violent. Potrivit lui Cristian Barna (JIHAD ÎN EUROPA, Ed. TOP FORM, 2008, pag. 17), apariţia statului-naţiune, ca mod definitoriu de viaţă, „adică organizarea oamenilor în comunităţi imaginate atât în minte cât şi pe hartă” a generat secularismul, prin separarea bisericii de stat, în lumea creştină şi prin colonizări şi cuceriri succesive, în restul lumii. În zilele noastre, sub asaltul globalizării, musulmanii sunt martori la destrămarea civilizaţiei şi instituţiilor islamice, baza morală spulberându-se şi generând un sentiment de instabilitate. Aflat sub sentimentul de frustrare în faţa consecinţelor colonizărilor, brutale şi traumatizante, („Iraqul, această nebunie a lui Churchill care a pus la un loc două puţuri de petrol, Kirkuk şi Basra” fără să ţină cont de incompatibilităţile societale din acel spaţiu!) care au generat un profund sentiment de alienare, spaţiul islamic a generat JIHADUL interpretat, care reprezintă, „inabilitatea unor societăţi musulmane de a acumula modernizările puse la dispoziţie de civilizaţia şi cultura occidentale”. Doctrina jihadului, ca unică soluţie de luptă împotriva secularismului, blamează modernismul secular sau lipsa de consideraţie faţă de valorile religioase care au dus, în ultimii 30 de ani la crize identitare în rândul populaţiei, ce permit globalizarea, economică, în primul rând. Din punct de vedere al securităţii societale, Ionel Nicu Sava (STUDII DE SECURITATE, Ed. Centrul Român de Studii Regionale, 2005, pag. 277) este de părere că terorismul reprezintă o formă de război între societate şi stat, în sensul în care organizaţii violente (cum ste Statul Islamic) îşi definesc identitatea şi luptă pentru idealuri politice suprastatale (noul Califat). Fundamentalismul, islamic în cazul nostru (el fiind larg răspândit în toate religiile!) are, aşadar, motoare religioase şi economice. Pe de-o parte, îndepărtarea de la credinţa tradiţională este considerată periculoasă, pe de alta, globalizarea este acuzată de sub-dezvoltarea economică a spaţiilor musulmane. În aceste condiţii, fundamentalismul nu este numai o mişcare extremistă. Este o filosofie, o credinţă şi se bazează pe un sistem selectiv de valori.
Între trei şi patru mii de situri siriene şi nord-irakiene sînt complet expuse distrugerilor, lipsite de orice apărare, un număr necunoscut de antichităţi sînt traficate pe piaţa neagră, multe smulse din siturile arheologice, aşadar fără posibilitatea de-a mai fi studiate după reguli ştiinţifice, zeci de monumente din toate epocile sînt afectate sau pierdute pentru totdeauna. Toate valurile istoriei au ras de pe faţa pământului istoria şi Gloria predecesorilor. Niciodată, însă, în istoria sa Orientul nu a cunoscut un invadator atît de barbar, o forţă atît de distructivă şi capabilă de ură, niciodată aceste societăţi nu s-au confruntat cu o asemenea ideologie totalitară şi crudă. Poate pentru că memoria are “picioare scurte”!
(Mario Balint)
