Povestea mărţişorului

Articol editat de Mirabela Afronie, 1 martie 2016, 09:59

Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarnă. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi răniţ tânărul elibera Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurand lumea. A reînviat natură, oamenii s-au bucuraţ dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvară. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpadă imaculată. Muri.

De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumoş amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

O altă legendă spune că umblând cu oile prin pădure şi torcând lână din furcă Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o „bortă” şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se întâmplă într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul.

Potrivit unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţaţ însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor.O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă