La 8 septembrie, întreaga creştinătate celebrează Naşterea Maicii Domnului, prima sărbătoare importantă din cursul Noului An Bisericesc, început la data de 1 septembrie. Prăznuirea Naşterii Fecioarei Maria este cunoscută în tradiţia populară ca Sântă Măria Mică şi a fost rânduită în ziua a opta din Anul Nou Bisericesc, cifra opt fiind simbolul veşniciei, al vieţii fără de sfârşit.

În Noul Testament nu regăsim amănunte referitoare la evenimentul naşterii Maicii Domnului. În schimb, informaţii preţioase despre acest eveniment religios sunt relatate în evangheliile aprocrife, în special în Protoevanghelia lui Iacov, datând din secolul al II-lea. Cercetătorii acestei evanghelii relatează într-un capitol special al acestui document, scris în preajma anului 140, amănunte referitoare la originea Maicii Domnului şi la copilăria acesteia. Potrivit acestor informaţii, Naşterea Maicii Domnului s-a petrecut în mod miraculos. Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, erau oameni cu credinţă în Dumnezeu, trecuţi de prima tinereţe şi trăiau cu speranţa că Dumnezeu le va binecuvânta casa cu un prunc.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi de oamenii comunităţii în care trăiau, pentru că în acea vreme lipsa urmaşilor într-o familie era considerată un blestem. Mai mult, documentele care semnalează aspecte din viaţa Maicii Domnului, menţionează că atunci când Ioachim şi Ana au împlinit 50 de ani de căsătorie, Marele Preot de la Templu le-a refuzat public jerfa, care se împlinea după Legea Veche, numindu-i pe cei doi, blestemaţi. Totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au resemnat şi credeau că vor mai avea o şansă, iar Dumnezeu le va binecuvânta casa cu un prunc. De aceea, ei au hotărât să se roage, implorându-l pe Dumnezeu să fie părinţi şi să le dăruiască un copil sănătos.

La scurt timp, Arhanghelul Gavriil s-a arătat pe rând celor doi soţi, spunându-le că rugăciunea lor a fost ascultată de Dumnezeu. Ioachim a aflat primul că Tatăl Ceresc le-a împlinit dorinţa şi vor avea un prunc. Apoi, a fost vestită Ana. Pentru a-i mulţumi Tatălui Ceresc pentru milostenia pe care le-a arătat-o, când Maria a împlinit vârsta de trei ani, Ioachim şi Ana au dus-o la Templu şi a fost consacrată serviciului religios, timp de 12 ani.

În jurul acestei sărbători s-a împletit o salbă de tradiţii care s-au transmis din generaţie în generaţie. În timp, moşii şi strămoşii noştri le-au respectat convinşi fiind că vor fi mai sănătoşi, că vor avea spor în munca lor, iar în gospodările lor se va aduna belşugul.

În dimineaţa sărbătorii, se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului. Membrii familiei se roagă Maicii Domnului să le dăruiască sănătate şi să le binecuvânteze căminul cu roadele recoltei din acel an.

În tradiţia populară intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau „cercurile Sfintei Mării”. De aceea, femeile care vor să nască uşor este bine să se roage Fecioarei Maria şi Drepţilor părinţi Ioachim şi Ana, prăznuiţi în ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”.

Tradiţia spune că aceste zile sacre trebuie cinstite prin rugăciune, însoţite de fapte bune: acum se împart ofrande săracilor : struguri, nuci, pâine preparată în casă, pentru ca în familia respectivă să se adune sporul până la recolta viitoare, iar membrii familiei să fie sănătoşi.

Potrivit tradiţiei, pentru a alunga ghinionul şi boala, din ajunul sărbătorii, gospodinele nu trebuie să aprindă focul în vatră în următoarele două zile.

Există o tradiţie care se mai respectă în localităţi din Sudul ţării: în ajunul sărbătorii, persoanele bolnave prepară în această zi „Cozonacul Maicii Domnului”. După ce acesta se coace, bolnavul îl rupe în două bucăţi. O parte o aruncă în curtea casei, iar cealaltă o mănâncă el. Totodată, bolnavul care rosteşte un jurământ sever: „Atâta vreme cât voi trăi, nu voi mai gusta carne de capră. Pentru boală un cozonac, pentru mine vindecare şi sănătate! Ritualul se continuă prin degustarea unui pahar de vin roşu. Dintr-o cană de lut, plină cu vin, bolnavul toarnă un pahar cu vin pe pământ, iar cantitatea rămasă o bea treptat, rostind în gând o rugăciune pentru sănătate. Tradiţia spune că suferinzii se vindecă, dacă îşi respectă jurământul.

Şi o altă tradiţie, transmisă din bătrâni, este respectată cu sfinţenie mai ales în lumea satelor: în ziua praznicului, mamele nu lasă pe foc o oală cu mâncare. Se crede că, respectând acest obicei, mamele îşi apără copiii de nenorociri, de arsuri şi de răceli.

În calendarul popular, praznicul Naşterii Maicii Domnului reprezintă pragul dintre două anotimpuri-sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Rândunelele pleacă spre ţări mai calde, în timp ce şerpii şi gândacii se ascund în pământ, speriaţi de schimbarea vremii, care se răceşte. De la această dată, în mediul rural încep lucrările agricole de toamnă.

De acum începe culesul legumelor, se evaluează recolta, se culeg şi ultimele plante şi fructe de leac. Pentru efectele lor terapeutice, aceste leacuri vor fi păstrate în farmacia casei.

De astăzi începe culesul viilor.

Praznicului de astăzi i se mai atribuie un alt obicei agrar: jupuirea cojii de pe trunchiul ulmilor, urmând ca fibrele copacului să fie păstrate pentru legarea viţei de vie, în primăvară.

În ziua praznicului, începe ritualul numit „bătutul” nucilor.

Pentru ca nucul să rodească şi în anul viitor, nucul se bate să cadă nucile. Familiile care respectă ritualul, vor avea, cu siguranţă, o recoltă de nuci bogată şi în anul viitor.

În acelaşi timp, după această dată începe semănatul grâului, secarei şi orzului. Tradiţia spune că, în localitatea în care lucrările agricole încep a doua zi după praznicul Naşterii Maicii Domnului, vor fi recolte bogate şi se va aduna sporul casele tuturor gospodarilor.

Potrivit tradiţiei, pentru a alunga ghinionul şi boala, din ajunul sărbătorii, gospodinele nu trebuie să aprindă focul în vatră în următoarele două zile.

În această zi, bărbaţii pun la păstrare pălăriile până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor, iar în locul lor vor purta căciuli.

În ziua praznicului nu se fac treburi gospodăreşti, pentru a ţine departe de casă orice rău.

Acum se sfinţesc la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale: după slujbă, o parte dintre ofrandele sfinţite se împart în biserică săracilor, iar restul bunătăţilor se consumă în familie, pentru ca armonia şi sporul să nu părăsească acel cămin.

Totodată, gospodinele sfinţesc la biserică struguri şi prune pe care le împart săracilor, să fie „de sufletul morţilor”, pentru ca acestora să li se ierte păcatele şi să primească şi ei, pe lumea cealaltă, bunătăţi din noua recoltă.

Peste 2.200.000 de români îşi sărbătoresc onomastica, din care 1. 800.000 sunt femei, iar 400.000 sunt bărbaţi. Dintre femeile care îşi serbează astăzi onomastica, 1.3 milioane se numesc Maria, 273.000 sunt Mariana. 51.000 poartă numele Marinela şi alte 31.000, Mioara. De asemenea, 25.000 de femei au numele Marina, si tot atâtea Marilena. 10.000 sunt Mărioara și doar 162 Măria. De Sfânta Maria și bărbatii pot fi felicitați. Asta pentru că aproape 311.000 se numesc Marian, 100.000 Marin şi 3.300 Marinică.

La mulţi ani!

Numeroase biserici şi mănăstiri din Banat şi din ţară îşi sărbătoresc hramul.

Despre simbolistica acestui praznic, părintele Doru Melinescu – parohul Bisericii Ortodoxe Române „Naşterea Maicii Domnului” din Bocşa Vasiova:

Sursa foto: alba24.ro; geaninalisandru.wordpress.ro

(Hardy Cvoica)