La 40 de zile după Crăciun, Bisericile Ortodoxă şi Catolică sărbătoresc astăzi Solemnitatea Întâmpinării Domnului, cunoscută popular ca Ziua Ursului.

În spiritualitatea populară această zi este cunoscută sub denumirea de Stretenie sau Ziua Ursului. Se consideră că astăzi anotimpul rece se confruntă cu cel primăvăratic, sărbătoarea fiind astfel un bun reper pentru prevederea timpului calendaristic. De fapt schimbarea anotimpului rece cu cel cald a fost pusă pe seama dispariţiei sau apariţiei ursului, făcând ca acest animal să devină un adevărat oracol sau reper calendaristic, aspect întâlnit pe un mare areal atât european, cât şi american, a precizat pentru Radio Reşiţa Mircea Taban, cercetător etnograf la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa.

Conform tradiţiei, în ziua de Stretenie, ursul iese din peștera sa și se joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și acesta își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.

Concret luna lui Faur, fiul cel mai mic şi neastâmpărat al Anului, debutează, în calendarul popular, sub auspiciile ursului meteorolog, care conform tradiţiei, ar trebui să iasă în această zi din lunga-i hibernare.

Stretenia este o sărbătoare populară, care se asociază cu sărbătoarea creștină Întâmpinarea Domnului. Aceasta ne amintește de aducerea la Templu a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfânta Fecioară Maria, la 40 de zile de la Naştere, spre a fi închinat Domnului. Cuvântul ”Stretenie” a fost preluat din textele liturgice slavone și înseamnă ”întâmpinare” sau ”întâlnire”. Sărbătoarea a fost introdusă la Roma de Papa Gelasie, în anul 494, când a înlocuit vechea serbare păgână a Lupercaliilor, care îl cinstea pe zeul Pan și care avea loc la începutul lui februarie, când se făceau procesiuni cu făclii aprinse în jurul orașului. Pan, denumit și Lupercus, era cel care omora lupii și ocrotea turmele.

În creștinismul oriental, sărbătoarea a fost introdusă de împăratul Iustin în anul 526 și generalizată în secolul al VI-lea, în jurul anului 534, de împăratul Iustinian, în speranța că va scăpa Constantinopolul de cutremurele frecvente și de epidemii. Făcliile au fost înlocuite cu lumânări, de aceea sărbătoarea se mai numește și Sărbătoarea luminilor.

Sursa foto: cartim.ro

(Hardy Cvoica)

2 COMENTARII

  1. Va contraziceti : „Dacă vremea este frumoasă el se retrage din nou în bârlog, spunându-se că iarna va mai dura încă 40 de zile de pe acum înainte.” si „Conform tradiţiei, dacă ursul iese în această zi din bârlog şi îşi vede umbra, iarna a luat sfârşit, iar dacă nu-şi vede umbra, mai stă să hiberneze, şi e semn că vom avea parte de o iarnă lungă.” in acelasi articol…Deci care e, de fapt traditia???!!!! oare pe cine sa credem… o stire banala nu poate fi redactata corect…?? E ca si cum ai spune ca unul a devalizat o fabrica cu mii de angajati sau a falimentat un chiosc de la coltul strazii…e totuna…:)

Comments are closed.