Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927, la București. A urmat cursurile Colegiului ”Sf. Sava”, apoi cursurile Facultății de Istorie din București, luându-și licența în anul 1955 și apoi doctoratul în istorie, la aceeași facultate, în anul 1968.

Este fiul ilustrului Constantin C. Giurescu docent în istoria românilor.

A fost muzeograf la Muzeul de Artă din București, secția ”Artă veche românească” (1956-1964), cercetător în domeniul istoriei diplomației la Oficiul de Studii și Documentare al Ministerului de Externe (1964-1968), conform Dicționarului ”Membrii Academiei Române” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, București, 2003).

În perioada 1968 — 1987 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, titular al cursului de istoria civilizației europene, apoi, între 1988 — 1990, profesor invitat (”visiting professor”) în SUA, la William Paterson College, Wayne, New Jersey și la Texas A&M University, College Station, Texas, iar în perioada 1990 — 2011 este profesor, apoi profesor consultant la Facultatea de Istorie a Universității din București.

Activitatea sa științifică, reunită în numeroase studii și lucrări, cuprinde o arie bogată și diversă: arta românească a secolelor XIV-XVIII („Contribuții la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi” (1960); „Arta metalelor prețioase în Țara Românească în secolele XIV-XVI” (1962) ș.a.); studiul civilizației române în sec. XIV-XVIII („Țara Românească în secolele XIV-XV” (1973), lucrare distinsă cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române); caracteristici ale feudalismului românesc și relații economice („Relațiile economice ale Țării Românești cu țările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu” (1964); „Relațiile economice ale Țării Românești cu Peninsula Balcanică în secolele XIV-XVI” (1965); istoria diplomației românești (”N. Titulescu, Documente diplomatice” (1967) și ”M. Kogălniceanu, Documente diplomatice” (1972), în colaborare) ș.a.

A întocmit totodată sinteze de istorie națională („Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi” 1971, în colaborare); „Istoria românilor” (1974-1975, în colaborare); „Istoria ilustrată a românilor” (1981-1982) ), precum și monografii, precum „Ion Vodă cel Viteaz” (1974). O serie de lucrări ale sale sunt consacrate problemelor de istorie contemporană: ”Guvernarea Nicolae Rădescu” (1996), ”România în al doilea război mondial” (1999), ”Imposibila încercare. Greva regală 1945” (1999), ”Cade Cortina de fier: România 1947” (2002) etc.

Academicianul Dinu C. Giurescu este coordonatorul volumului „Istoria României în date” apărut în 2003 la Editura Enciclopedică, precum și al volumului „România și comunismul: o istorie ilustrată” , lansat la 10 iunie 2010 la Salonul Internațional de Carte Bookfest.

La 26 noiembrie 2011 a fost lansat, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, volumul „O istorie ilustrată a diplomației românești (1862-1947)”, ediția în limba română, avându-i ca autori pe Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu și Laurențiu Constantiniu.

A militat împotriva demolării unor importante monumente istorice și de artă, cărora le-a consacrat lucrarea „The Razing of Romania’s Past” (1989), după cum se amintește în Dicționarul ”Membrii Academiei Române”.

La 13 noiembrie 1990 devine membru corespondent, apoi, din 21 decembrie 2001, membru titular al Academiei Române. Este Președintele de Onoare al Asociației Tradiția Militară (ATM), reprezentantă a României în Uniunea Europeană a Asociațiilor Istorico-Militare. În perioada 2001-2005 a fost director al Muzeului Țăranului Român.

Istoricul Dinu C. Giurescu a candidat la alegerile din 9 decembrie 2012. A fost ales deputat. Membru al Grupului parlamentar Liberal Conservator, a fost decanul de vârstă al Camerei Deputaților în acea legislatură.A demisionat din funcția de deputat, începând cu data 12 mai 2014, și s-a retras din politică, decizie luată după ce a fost ales vicepreședinte al Academiei Române, la 24 aprilie 2014, informează Agerpres.

La 24 aprilie 2014, academicienii Dinu Giurescu, Alexandru Surdu, Cristian Hera și Bogdan Simionescu au fost aleși vicepreședinți ai Academiei Române pentru următorii patru ani, în cadrul Adunării Generale a membrilor Academiei Române. După ce a fost operat cu succes pe cord deschis, la începutul lunii august 2014, nu a mai deținut funcția de vicepreședinte al Academiei Române.

Istoricul Dinu C. Giurescu are peste 30 de volume de autor și volume în colaborare și semnează zeci de prefețe sau postfețe, îngrijiri de ediții, articole, fiind, de asemenea, autorul (în colaborare) a două manuale didactice. Participă, de-a lungul timpului, la numeroase conferințe, expuneri, mese rotunde, reuniuni științifice din țară și străinătate, emisiuni la televiziune și la radio. În 2013 și-a donat întregul fond de carte, constituit din mii de volume, Bibliotecii Județene ”Alexandru și Aristia Aman” din Craiova.

La 11 mai 2011 i-a fost conferită de către Regele Mihai I distincția „Nihil sine Deo”.

Fundația „Societatea civilă” i-a acordat în 2010 „Premiul de excelență Opera Omnia”, iar în cadrul Galei Premiilor Flacăra din 5 decembrie 2011 i-a fost decernat un premiu la secțiunea ”Știință”.

La 3 decembrie 2014, la Gala Premiilor Brâncoveanu, decernate de Fundația Alexandrion, istoricului Dinu C. Giurescu i-a fost decernat un premiu, la secțiunea ”Cariere”, pentru întreaga activitate, iar la 15 martie 2016 a fost desemnat membru de onoare al Fundației Europene Titulescu, la aniversarea a 25 de ani de la constituirea acesteia.

Academia Română este în doliu. Un nume dedicat gloriei academice rămâne de astăzi în memoria celor ce l-au admirat și cunoscut, Dinu C. Giurescu.

Dumnezeu să-l odihnească ! Condolenațe familiei !

A.B.B.

SURSA-WIKIPEDIA