Muzeul Banatului Montan a organizat astăzi un eveniment deosebit, dominat de emoție și aduceri aminte prin lansarea cărții aparținând regretatului prof. univ. dr. Dumitru Țeicu: „Ilidia. Un centru de putere din secolele XII-XV”.


Din păcate absența autorului, managerului, profesorului, istoricului, prietenului și părintelui prof. univ. dr. Dumitru Țeicu a îndurerat atât pe distinșii oratori, dar și publicul prezent la manifestare.
Încă o dată, în astfel de momente,urmele pe care le lăsăm pe pământ de-a lungul vieții noastre mai lungi sau mai scurte, rămân de-a pururi în șiragul lacrimilor celor pe care i-am întâlnit… și nici Mitruț Țeicu, după cum îi spun cei apropiați nu ne-a dezlegat de regrete și lacrimi după plecarea sa la cele veșnice.
Istorici, oameni de cultură și dascăli au onorat prezidiul evenimentului subliniind importanța acestei cărți lansate postmortem pentru Banatul de Munte, dar și provocarea pe care o deschide regretatul istoric prin această carte , aceea de-a lăsa moștenire generațiilor viitoare să spună povestea mai departe.

O poveste depănată astăzi de prof.univ.dr.Rudolf Graef, de la Universitatea Babeș Bolyai, Cluj, Prof. Univ.dr.Sabin Luca de la Muzeul Național Bruckental ,Sibiu, prof.univ.dr. Doina Benea de la Universitatea Timișoara, Alexandru Szentmiklosi de la Muzeul Național al Banatului, Timișoara,dr. în filologie Ada Cruceanu Chisălița, managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin, Ioan Benga, de subprefectul Cătălin Hogea și de actualul manager al Muzeului Banatului Montan, Flavius Bozu care a moderat manifestarea.Deasemenea au vorbit și dr în istorie Dana Bălănescu și medicul dr. Iosif Secășan.

Cu umor și tristețe deopotrivă, mai tânărul fost coleg de breaslă al regretatului istoric bănățean, Alexandru Szentmiklosi de la Muzeul Național al Banatului, Timișoara a zugrăvit în în mintea auditoriului imaginea veselă a lui Dumitru Țeicu, dar și nostalgia acelor clipe ce i-a unit într-o prietenie deosebită:

„Îmi spunea și Urom ,domnule în maghiară, între noi era tot timpul o polemică frumoasă, o relație frumoasă, ludică în care amestecam știința și cu bancuri sau povești legate de dascălii noștri…în conversații la ceas de seară care durau ore…a găsit un partener de dialog și de cercetare în mine, de multe ori stimulându-mă încât am depășit unele granițe pe care în mod normal nu le-aș fi trecut din diferite motive de la zona de confort până la a renunța . A fost categoric un model pentru mine, mentorul meu fiind Florin Medeleț, un alt mare dispărut… ca și domnul Țeicu și eu am început de jos și pe șantier la Buziaș l-am cunoscut și am rămas într-o relație frumoasă.Îl provocam, glumeam … ultima glumă frumoasă de care îmi aduc aminte s-a petrecut la el în birou și îmi dăduse o cafea, surprinzându-mi privirea în zare mi-a zis-Fiule, mai bine ți-o dau eu decât sî mi-o furi și mi-a dat pălăria lui verde…povești frumoase s-au întâmplat cu ocazia întâlnirilor noastre care țin de un spirit mare, generos, a sprijinit pe mai tinerii colegi și niciodată nu a existat cineva care s-a dus la el să nu primească ajutor sau o vorbă bună.A reușit să treacă peste foarte multe,inclusiv oameni care l-au rănit urât , tot el a făcut pasul de împăcare pentru că avea noblețe”.

Prietenul de-o viață al regretatului Mitruț Țeicu a mulțumit organizatorilor pentru eveniment de cinstire pentru profesorul, istoricul,arheologul, muzeograful și omul Dumitru Țeicu, specificând:

„Știu că a fost un om de știință truditor și dedicat acestui spațiu și mai ales Banatului său foarte apropiat, Clisura Dunării, Valea Almăjului și iată, Ilidia.Știu că în spațiul său științific s-a mișcat riguros, corect cu el și cu știința ca atare, că s-a străduit să așeze Caraș-Severinul cu valorile sale în patrimoniul valorilor istorice naționale românești ale acestui popor. Știu că a plecat dintre noi și din lumea noastră neîmpăcat că nu a reușit să își publice ultimele lucrări ca aceasta de față de aici.Am știut și m-am convins astăzi cât de apreciat este de profesorii săi, de colegii săi, de oamenii de știință din țară și din străinătate, de toți cei care lș-au cunoscut… despre prietenul meu drag și iubit Mitruț Țeicu , eu și familia lui ne-am străduit să-l îngrijim atât cât am putut, a plecat prea devreme dintre noi, dureroasă plecarea lui pentru că suntem mult mai singuri, dar a plecat lăsând în urma lui o operă de știință publicată, omenie și mai ales un caracter dârz și demn, el nu a îngenuncheat decât în fața voinței Lui Dumnezeu la sfârșit atunci când a fost modul trecerii sale într-o lume mai bună.Doresc să cred să cred că acolo printre stele s-a întâlnit cu Vali Leu, un alt prieten drag nouă plecat mai devreme din lumea aceasta și că în sfârșit s-au reîmprietenit definitiv și că Dumnezeu Le-a dăruit rang înalt între oștile Lui Cerești.Mă bucur că-l cinstim pe Mitruț Țeicu, se bucură și el pentru că îl vorbim numai de bine . Cred, nădăjduiesc să-și fi găsit pacea veșnică cu el și cu Dumnezeu și am convingerea că cimitirele patriei sunt pline de oameni de neînlocuit și că Mitruț Țeicu este unul dintre ei…”

Manifestarea s-a încheiat cu un emoționant mesaj al tânărului manager Flavius Bozu care a mărturisit cu tristețe:
Eu vă mulțumesc foarte mult că ne-ați onorat cu prezența la acest act de cultură și ce mai pot să spun acum este Adio, domnule profesor. Adio, domnule director. Dumnezeu să vă primească în Împărăția Lui „!

Despre Dumitru Țeicu vor vorbi cărțile sale, comunitatea oamenilor de știință și cei apropiați care au făcut parte din destinul său.Într-adevăr acum, acolo sus poate că așa cum îl știm împarte o rugăciune cu Dumnezeu pentru Banatul de Munte și pentru România, el copilul plecat acum 64 de ani de la Ilidia pentru a se rupe din chingile lutului și a lăsa urme adânci în vremelnica noastră trecere prin viață.Numele său rămâne legat numele de istoria medievală a Banatului, în special de arheologia locurilor sacre, conducând săpături în numeroase și importante situri ale regiunii
Cartea sa postumă este un testament al credinței și iubirii sale pentru aceste locuri singulară în peisajul arheologiei medievale din Banat, cercetarea de la Ilidia poate oferi repere și într-un discurs istoriografic marcat de condițiile cercetării derulate cu jumătate de secol în urmă.

Dumnezeu să vă odihnească în veșnicia Sa, Dumitru Țeicu!

Anca Bica Bălălău