Motto: “Datoria vieţii noastre este de a lăsa în urma noastră opere durabile”.Ioan-Aurel Pop
Dacă Ion Heliade-Rădulescu a deschis istoria lumii academice românești fiind membru fondator al Societății Academice Române ,Academia Română și primul președinte al acesteia, astăzi gândurile noastre merg către președintele în funcție al prestigioasei instituții,Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, care împlineşte 66 de ani!
Istoricul Ioan-Aurel Pop s-a născut la 1 ianuarie 1955, în localitatea Sântioana, judeţul Cluj.
După absolvirea Liceului ”Andrei Şaguna” din Braşov, a urmat cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1974-1979), potrivit cv-ului său publicat pe site-ul http://hiphi.ubbcluj.ro.
În 1989, şi-a susţinut teza de doctorat, ‘‘Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”, potrivit lucrării ”Membrii Academiei Române 1866-2003” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).
Ioan-Aurel Pop a fost ales pe 5 aprilie 2018, Preşedinte al Academiei Române, de către Adunarea Generală a acestui înalt for, prilej cu care a afirmat:
“Pentru mine, Academia Română este cea mai importantă instituţie de erudiţie, de consacrare, de cercetare şi de creaţie din această ţară, trebuie să reinstaureze încrederea în ea şi în celelalte instituţii ale statului pentru ca numele de România să ajungă din nou pe buzele tuturor, cum s-a întâmplat acum 100 de ani, când miracolul nostru românesc a uimit Europa prin Unirea cea Mare. Cine intră în Aula acestei clădiri, sub cupolele pe sub care au trecut Maiorescu, Bariţiu, Bărnuţiu, Lapedatu, Nicolae Iorga şi toţi ceilalţi, sigur că e privilegiat al sorţii, urmele paşilor lui rămân şi e foarte important ca acest sentiment să-l aibă şi poporul român. Un sentiment de trăinicie, de siguranţă, un sentiment de readunare a forţelor acestui neam, de readunare a celor care au plecat din disperare din această ţară, de revenire la valori şi mai ales la încredere, cum spuneam. Şi unul din pilonii încrederii trebuie să fie Academia Română”.
A desfăşurat o intensă activitate didactică. A fost profesor la Liceul industrial nr. 6 din Cluj-Napoca (1979-1984), apoi, începând din 1984, a urcat toate treptele ierarhice universitare, de la asistent (1984-1990), lector (1990-1992), conferenţiar (1992-1996) şi până la cea de profesor (din 1996), susţinând cursuri de paleografie latină, istoria Transilvaniei, istoria medievală a României în cadrul Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
“Un mare istoric francez, devenit martir – Marc Bloch – făcea în prima jumătate a secolului al XX-lea apologia pentru istorie și elogiul meseriei de istoric și a plătit cu viața pentru convingerile sale, pentru apărarea valorilor umanității.Nu mai dorim să plătim cu viața pentru a asigura perpetuarea valorilor umane, a marilor creații ale omenirii”, sublinia Președintele Academiei Române.
Cercetător ştiinţific I şi director al Centrului de Studii Transilvane (din 1993) din cadrul Fundaţiei Culturale Române (ulterior Institutul Cultural Român), integrat Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române (din 2007), potrivit cv-ului său.
A fost ”visiting professor” la: Universitatea din Pittsburgh, SUA (bursier Fulbright, 1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001), Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2008). A fost director al Centrului Cultural Român din New York (1994-1995) şi director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (2003-2007). A participat la numeroase specializări, congrese, documentări şi conferinţe în străinătate.
Este autorul a peste 50 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate şi manuale universitare, volume îngrijite şi a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefeţe etc. în volume separate şi în reviste de specialitate şi publicaţii de cultură.
Dintre cărţile de autor amintim: ”Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania” (1996), ”Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul” (1997), ”Geneza medievală a naţiunilor moderne. Sec. III-XVI” (1998); ”Naţiunea română medievală. Solidarităţi etnice româneşti în sec. XIII-XVI” (1998); ”Românii şi România. O scurtă istorie” (1998), ”Istoria, adevărurile şi miturile” (2002), ”Contribuţii la istoria culturii româneşti (cronicile braşovene din secolele XVII-XVIII)” (2003), ”Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare şi excludere” (2012), ”Eminescu şi Transilvania (sau elogiul culturii naţionale româneşti)”, ”Locul românilor în Europa – la confluenţa Occidentului latin cu Orientul bizantin”, ”Lecţia de românism a românilor de la răsărit (sau Cum am devenit moldovean…)”, seria ‘‘Rostiri Academice Româneşti” (2014), ”Transilvania, starea noastră de veghe” (2016).
A fost coautor la sintezele ”A History of Romania” (1995); ”Istoria României. Transilvania” (vol. I, 1997); ”Patrimoniul natural şi cultural al României. Munţii Apuseni” (2006); ”Silviu Dragomir şi dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniţi” (2009); ”Un italian la Bucureşti: Luigi Cazzavillan (1852-1903)” (2011); ”Tradiţie şi inovaţie în învăţământul agricol din Transilvania. Istoria Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, vol. I – De la începuturi până în 1945” (2015) şi unul dintre coordonatorii lucrării ”O istorie a românilor” (1998, apărută în mai multe limbi).
Pentru activitatea sa de cercetător, în principal, a istoriei medievale româneşti, i-au fost decernate numeroase premii, diplome, medalii, ordine: Premiul ”George Bariţiu” al Academiei Române (1991), Ordinul de Onoare din partea Preşedintelui Republicii Moldova (2010), Premiul de excelenţă al Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (2011), Premiul Media de Excelenţă, din partea ziarului ”Gazeta de Cluj” (2011), Medalia ”Crucea Transilvană” din partea Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului (2014), Comandor al Ordinului Militar de România (2014), Medalia ”Crucea Şaguniană pentru laici” din partea Mitropoliei Ardealului (2015), Diploma ”Meritul Academic” din partea Academiei Române (2015), Medalia ”Crucea Nordului pentru mireni” din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (2016), Ordinul ”Palmes Academiques” în grad de Cavaler din partea Republicii Franceze (2016), Ordinul ”Steaua Italiei”, în grad de Comandor din partea Republicii Italiene (2016).
În 2010, i-a fost acordat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler din partea Preşedintelui Românei, iar în 2015 a primit Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler.
Este membru corespondent al Academiei Române din 29 noiembrie 2001 şi membru titular din 2010.
De asemenea, istoricul Ioan-Aurel Pop este membru în numeroase instituţii naţionale şi internaţionale: membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Stiinţe Istorice, Milano (din 1990); membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte, Paris (din 1999); membru al Institutului pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia (din 2005); membru al ”Ateneo Veneto” (din 2005); membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia (din 2006); membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă, Salzburg (din 2013); membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame (din 2013); membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015); membru titular cu drept de vot în Comitetul de monitorizare a Programului Operaţional Regional (POR) (2014-2020; 2015).
Este Doctor Honoris Causa al universităţilor din Alba Iulia, Timişoara, Oradea, Cahul, Galaţi, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Stat din Chişinău, Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă”’ din Chişinău, Universitatea ”Petru Maior” din Târgu Mureş.
Este director al Revistei ”Transylvanian Review” (din 1994) a Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române (cotată Thomson Reuters-ISI); membru în colectivul de redacţie al revistei ”Promemoria”, revista Institutului de Istorie Socială; preşedinte al colectivului de redacţie al revistei ”Articles. Creative Research and Art”, Haifa, Israel; membru în colegiul editorial al Revistei de Politica Ştiinţei şi Scientometrie; membru în Consiliul ştiinţific al ”Magazin istoric”; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie”; membru în colegiul ştiinţific al revistei ”Analele Universităţii ‘Ovidius’ din Constanţa – Seria Istorie”; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Academica” a Academiei Române; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Zagreb”; membru al Comitetului Ştiinţific de Onoare al Colecţiei ”Corpus membranarum Capuanarum”, publicată de Edizioni Scientifiche Italiane şi Edizioni Palladio; membru în comitetul de onoare permanent al Anuarului Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia; membru în consiliul ştiinţific al Anuarului Arhivelor Mureşene; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Akademos”.
I-a fost acordat titlul de Cetăţean de onoare al Municipiului Gherla (2017), al Municipiului Cluj-Napoca (2018), al Municipiului Bucureşti (2019), al municipiului Baia Mare (2019)
La mulţi ani,Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române!
Epilog: “Academia Română este unul din pilonii de încredere pentru un sentiment de trăinicie, de siguranţă, de readunare a forţelor acestui neam, de revenire la valori”.Ioan-Aurel Pop
Anca Bica Bălălău
Sursa: wikipedia
