Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (1865 – 1936) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român care a avut un rol important în Unirea Basarabiei cu România.
În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționara narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la ani grei de închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892).
La întoarcere se stabilește la Iași unde urmează cursurile la Facultăţii de Drept.
După ce şi-a afirmat concepţiile sale şi crezul său politic în Evenimentul literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, la 14 martie 1901, Constantin Stere a fost numit profesor suplinitor la catedra de drept administrativ şi constituţional a facultăţii de drept din Iaşi, iar în 1903 a devenit profesor titular.
În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog până la profesor suplinitor.
În 1913 a fost ales rector al Universităţii din Iaşi.
În 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei “Viața românească”, apărută la 1 martie 1906.
A făcut parte din partidul liberal, a înfiinţat partidul ţărănesc, a luptat pentru organizarea politică a ţărănimii, dar carieră politică nu a putut face.
A militat pentru înfăptuirea cerinţelor esenţiale ale revoluţiei burghezo-democratice: reforma agrară şi votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România.
Constantin Stere considera că ţărănimea este factorul fundamental al progresului social şi spre aceasta trebuie să-şi îndrepte toată atenţia un revoluţionar.
Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfârşitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios până la sfârşitul vieţii.
Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor şi om politic — Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiţii vechi şi nezdruncinate, a intelectualului angajat.
Constantin Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvenţa democratică, tuturor acelor care îl anatemizau.
Sfârşitul vieţii şi-l petrece retras şi izolat de frământările politice la Bucov, judeţul Prahova. S-a stins din viaţă la 26 iunie 1936.
