[FOTO] 3 martie – Ziua Mondială a Scriitorilor

Motto: „În viaţa unui om de ştiinţă şi a unui scriitor, principalele fapte biografice sunt cărţile, cele mai importante evenimente sunt gândurile”.Vasilii Osipovici Kliucevski

Data de 3 martie, este marcată, în întreaga lume, Ziua Mondială a Scriitorilor, moment de celebrare a rolului important pe care îl deţine literatura ca element de dezvoltare a societăţii umane, în orice colţ al globului, prin intermediul libertăţii cuvântului.
Ziua Internaţională a Scriitorului a fost adoptată în ianuarie 1986, la cel de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club, organizaţia internaţională a scriitorilor.
PEN Club (Poets – poeţi, Essayists — eseişti, Novelists — romancieri) a fost înfiinţat în anul 1921, la Londra, la iniţiativa britanicei Catherine Amy Dawson-Scott, poetă, dramaturg şi activist pentru pace, iar primul preşedinte a fost celebrul romancier John Galsworthy. Printre primii săi membri s-au numărat Joseph Conrad, Elizabeth Craig, George Bernard Shaw şi H.G. Wells. PEN Club este considerată cea mai veche organizaţie ne-guvernamentală din lume şi a fost creată cu scopul protejării scriitorilor şi a dreptului la liberă expresie.

PEN România, filială a PEN International – cea mai veche şi cea mai mare asociaţie din lume a scriitorilor, cu 145 de filiale în peste 100 de ţări -, sărbătoreşte 97 de ani.

În anul 1923 s-a înfiinţat PEN Clubul Român, într-o sincronizare aproape spontană cu fenomenul internațional, avându-l printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Panait Istrati, Mircea Eliade, Geo Dumitrescu, Eugen Jebeleanu, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Mircea Dinescu sau Nicolae Manolescu sunt nume aflate pe lista membrilor PEN România, de-a lungul istoriei clubului.

PEN Clubul Român a participat la congresele interbelice ale PEN de la Berlin, Viena, Dubrovnik și altele, însă, după 1945, după instalarea influenței sovietice în România, acest club ca și multe altele instituții și organizații independente, a dispărut, fiind interzis. Dealtfel Radu Cioculescu, secretarul PEN Clubului a fost arestat şi a şi murit în închisoare. Era momentul începutului unui război teribil între comunişti şi intelectuali, război căruia i-au supravieţuit puţini dintre cei cu conştiinţă.
După anul  1964, PEN Clubul Român a existat din nou, în chip formal, fără a avea şi posibilitatea să funcţioneze. În anii ’70, preşedintele PEN Clubului Român a fost poetul Geo Dumitrescu. Organizaţia funcţiona ca un fel de secție de relații internaționale a Uniunii Scriitorilor Români de-atunci, cu servituțile de rigoare legate de tutela comunistă. Un poet important al regimului, Eugen Jebeleanu, a fost la un moment dat președinte al PEN Clubului Român, din care făceau parte și alți scriitori agreați de regim precum Horia Lovinescu, Radu Boureanu, George Ivașcu, Corneliu Leu sau Alexandru Balaci. În perioada 12-18 ianuarie 1986 s-a luat decizia de a sărbători, la 3 martie, Ziua Internaţională a Scriitorului, în cadrul celui de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club.

În mai 1990, Ana Blandiana a fost invitată, la Viena, la Congresul mondial anual al PEN International, unde s-au reînfiinţat PEN Cluburile naţionale pentru ţările foste comuniste.
La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Român renăştea, într-o şedinţă la care au participat cei mai reprezentativi scriitori români, iar poeta Ana Blandiana avea să devină preşedinta PEN Clubului Român, afiliat Organizaţiei Internaţionale a Scriitorilor, exercitându-şi mandatul până în anul 2004.

Anul trecut-2018, poeta, eseista și romanciera și Ana Blandiana a primit prestigiosul Premiu pentru Poezie Griffin 2018 ( The Griffin Trust For Excellence In Poetry’s Lifetime Recognition Award) în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Toronto, pe 7 iunie 2018. Premiul de poezie Griffin este unul dintre cele mai importante premii literare din Canada.

Despre importanța acestei zile, omul de cultură din Caraș-Severin, critic literar, traducător,Ada Cruceanu Chisăliță, întrebătă despre semnificația zilei și ce mare scriitor i-a marcat viața, ne-a mărturisit:
„Nu știu foarte exact dacă o Zi Mondială a Scriitorilor este o necesitate festivistă sau este o realitate care să corespundă , de fapt, realității de zi cu zi.Scriitorul ar trebui să fie o prezență de zi cu zi, fie în viața noastră ca indivizi, fie în viața comunităților pe care ei le reprezintă , iar o aniversare la o dată fixă . Personal cred că este mai puțin obligatorie decât acea aniversare de zi cu zi, acel respect și acea considerație pe care o datorăm scriitorului de ieri, de azi, de mâine, cel fără de care lumea ar arăta cu totul altfel și poate că nici nu ar mai arăta deloc.În legătură cu prezența scriitorului în viața mea, sigur că sunt datoare să spun că am început lecturile Mihai Eminescu, chiar dacă a fost atât de timpuriu și nu am înțeles mare lucru, am continuat cu același Eminescu din ce în ce mai apropiat sau din ce în ce mai îndepărtat de înțelegerea mea, nici acum nu-mi dau seama și în poezie, marcante pentru mine, au fost poemele lui Ion Barbu, Tudor Arghezi, Elliot și este poezia lui Octavian Doclin.Proza, poate, este mai ușor de citit într-o anume instanță, poate că este mai greu de perceput într-o altă instanță, dar în ce mă privește, după proza pentru copii, am fost literalmente marcată de Liviu Rebreanu, mai puțin de Mihail Sadoveanu , deși acum l-aș aprecia mult mai mult decât în tinerețe și îmi rămâne la inimă pentru totdeauna Camil Petrescu și Gheorghe Schwartz, contemporanul nostru , cel care are o operă fundamentală nu știu cât de cunoscută .Oricum, indiferent cum ar fi, unde ar fi , de când ar fi și până când ar fi –La Mulți Ani, scriitorilor din lumea largă!”

În anul 2010 Pen Club a devenit PEN Internaţional, iar actualmente pe glob există circa 145 de centre PEN, majoritatea extraeuropene.
În anul 2013, a fost înfiinţat Premiul PEN România, care se acordă anual unei cărţi ce promovează valorile morale, memoriale şi politice susţinute de organizaţie. În 2013, premiul a fost obţinut de Fundaţia Academia Civică, prin Ana Blandiana şi Romulus Rusan, iar în 2014, el a fost primit de Gabriel Liiceanu.

Centrele PEN militează pentru supravieţuirea literaturii, ameninţată tot mai mult de televiziune şi de subcultură, dar şi pentru drepturile şi libertăţile profesionale ale scriitorilor şi pentru libertatea cuvântului.
Orice Centru PEN naţional are propriile priorităţi şi îşi concentrează activităţile pe libertatea de expresie, de exemplu, sau pe programe educaţionale, de alfabetizare, pe promovarea literaturii naţionale sau a scrisului în limba diferitelor culturi minoritare. De asemenea, sunt editate publicaţii, se organizează evenimente sau se acordă premii literare.

Președintele PEN România este poeta, eseista, criticul și teoreticianul de artă Magda Cârneci.

Epilog: „Cărțile sunt destinația și călătoria. Cărțile înseamnă acasă.” Anna Quindlen

Anca Bica Bălălău

Nota redacţiei:
În Charta PEN Club erau menţionate câteva principii ale organizaţiei:
– Literatura nu cunoaște frontiere și trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni în ciuda frământărilor politice internaționale.
– În toate circumstanțele, și mai ales în timp de război, operele de artă, patrimoniul umanității în general, ar trebui să nu fie atins de tensiunile politice ori naționale.
– Membrii PEN ar trebui ca în orice moment să-și folosească influența în favoarea bunei înțelegeri și a respectului reciproc între națiuni; ei ar trebui să se angajeze să facă tot ce pot ca să împrăștie urile de rasă, clasă și naționale, și să susțină idealul unei unice umanități trăind în pace într-o unică lume.
– PEN susține principiul transmiterii nestingherite a gândirii în cadrul fiecărei națiuni și între națiuni, iar membrii săi se angajează să se opună oricărei forme de suprimare a libertății de expresie în țara și comunitatea din care fac parte, ca și în restul lumii oriunde acest lucru este posibil. PEN se declară pentru o presă liberă și se opune arbitrariului cenzurii în timp de pace. PEN crede că progresul necesar al lumii către o ordine politică și economică mai bine organizată face imperativă o critică liberă a guvernelor, administrațiilor și instituțiilor. Și întrucît libertatea implică o restricție voluntară, membrii PEN se angajează să se opună răului adus presei libere de publicarea mincinoasă, falsificarea deliberată și distorsiunea faptelor pentru scopuri politice sau personale.
Aşadar membri ai PEN Club puteau deveni toți scriitorii, editorii și traducătorii profesioniști care susțin aceste țeluri, indiferent de naționalitatea, originea etnică, limba, culoarea sau religia lor.
La doi ani de la înfiinţarea PEN Club, erau 11 centre europene, toate participante la primul congres din 1923, ţinut la Londra, iar în 1925, existau deja 25 de centre PEN în Europa, cărora, pînă în 1931, li s-au adăugat câteva centre în America de Sud şi China, începînd astfel procesul de mondializare a PEN Clubului.