[FOTO] Margit și Viorel Șerban sunt Părintii copiilor bolnavi de la Centrul de recuperare şi evaluare „Cristian Şerban” din Buziaş

482

Motto: „Omului îi trebuie un Vis ca să suporte realitatea !”Freud

În sufletul unui om inundat de tragismul durerii mai poate apărea bunătatea? Vedem în fiecare zi lângă noi oameni marcaţi de încercări ale vieţii, fie prin pierderea cuiva drag, fie prin falimentul afacerilor sau pur şi simplu din cauza neajunsurilor… trec pe lângă noi, trecem pe lângă ei fără a încerca să ne privim în ochi sau să ne întindem o mână…,dar mai sunt Oameni care au privit moartea în ochi, au păşit biblic cu moartea pe moarte călcând şi au mers mai departe, scriind nu numai povestea lor, dar şi povestea altora…Să ridici lacrima din sufletul unui copil şi să-i alini durerea, să înţelegi că tragedia vieţii tale e neînsemnată pe lângă tragediile altora, că fiecare zâmbet, fiecare pas către o viaţă trăită cu demnitate este de fapt viaţa fiului tău plecat mult prea devreme, este Arta de a Trăi.


Dar povestea începea cu mulţi ani în urmă, într-o familie de medici care după ani de aşteptare deveneau părinţii unui băieţel care desprins parcă din povestea lui Neghiniţă, fiindcă nu avea decât șase luni și jumătate când a văzut lumina zilei şi cântărea puțin peste un kilogram, fiind puțin mai mare decât o palmă, dar păşind în această viaţă cu numele de botez,Cristian, in latina:creştin,cel ce crede în Hristos, numele acesta fiind ca o mărturie a credinţei şi a dragostei noastre. Este unul dintre cele mai întâlnite nume din lumea creştină, încă din cele mai vechi timpuri şi până azi:”Creştin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte ,în gândire.” Sfantul Ioan Scararul.
La doar 11 ani, în anul 1991 Cristian şi-a lăsat cei doi părinţi orfani de el, o tragedie cumplită ce va schimba definitiv destinul familiei Şerban, dar şi a multor alte familii, chiar a multor copii nenăscuţi atunci, sau acum… băieţelul s-a înecat în apele Timişului.

„Cu toate relele imaginabile omul se poate obișnui. Chiar și cu gândul propriei morți. Însă cu pierderea copilului, niciodată. Căci, odată cu asta, își poate pierde speranța, iar viitorul rămâne fără rost.“

De acolo de Sus Cristian avea să pună un alt rost în viaţa părinţilor săi… după câteva luni de chin şi suferinţă, soţii Şerban înţeleg primii mesajul destinului copilului lor şi hotărăsc să răsplătească într-un fel fericirea pe care fiul lor le-a dat-o în scurta sa viață şi așa, din tragedia lor s-a născut la Buziaș, Centrul de recuperare și evaluare „Cristian Șerban“, unde mii de copii și tineri bolnavi de diabet și hemofilie își găsesc tratament și alinare. Centrul a fost construit de la zero, între anii 1992 şi 1997 şi este unic în România și în Europa de Est fiind construit cu 80% din capital venit din străinătate.
Erau anii eliberării de comunism, când sistemul medical din România era secat de neputință,iar cei doi medici din Buziaș au început să salveaze vieți și să aline durerea altor părinţi, altor copii, devenind Mamă şi Tată pentru copiii bolnavi de diabet şi hemofilie,plecând de la o tragedie prin care niciun părinte nu ar trebui să treacă într-o viață, soții Margit și Viorel Șerban au pus Lacrima pe Soclul Demnităţii Umane şi spun povestea mai departe, povestea lui Cristian care se joacă cu Îngerii , fericit că aici pe pământ mii de copii îi trăiesc copilăria netrăită.
În anul 2006 spitalul a fost introdus în circuitul public, pentru ca toți tinerii și copiii care suferă de diabet și hemofilie și au nevoie de tratament să-l primească gratuit. Un lucru foarte important, pentru că majoritatea nu-și permit să plătească tratamentul. Fiecare copil salvat de la moarte le-a dat puterea să meargă mai departe. Astfel, au trăit drama fiecărui părinte și au trăit bucuria prin fiecare suflet de copil salvat.
Destinul avea să zămislească o altă încercare pentru soţii Şerban în luna mai a anului 2012, când un incendiu puternic a distrus o parte din clădire și din aparatură, lăsând copiii și tinerii care se tratau în centru se trezesc într-o situație dramatică. Au fost mistuite de flăcări, printre altele, mai multe saloane, bucătăria și sala de mese. Din cauza incendiului, numărul pacienților care mai puteau fi tratați s-a înjumătățit, astfel că zeci de pacienți nu și-au mai putut primi îngrijirile de care aveau nevoie. A fost nevoie de 350.000 euro și de ajutorul a numeroși oameni pentru a repune în funcțiune, în numai câteva luni, întreg centrul, funcțional 100%.
În toamna aceluiaşi an, pe 19 octombrie Centrul s-a redeschis în întregime. Foști pacienți, dar și oameni care au aflat ce s-a întâmplat, au donat bani pentru reparații. S-au strâns 450.000 euro care au fost toți investiți în refacerea centrului și din care s-a plătit o datorie de 100.000 de lei care trebuia restituită.Povestea mergea mai departe… „Dincolo de lacrimi“.
Radio România Reşiţa continuă şi în acest an Scrisoarea de dragoste adresată lumii prin proiectul „Muzică pentru Viaţă”, un proiect de suflet, cu o semnificaţie aparte atât pentru echipa noastră, dar şi pentru cei cărora li se adresează, beneficiari, dar şi protagonişti. Profesorul dr Margit Şerban, profesionistul care a făcut primul transplant de măduvă osoasă la un copil în România, în anul 2001, copil ce trăieste și astăzi, pe lângă alte sute de astfel de operații, ne-a mărturisit, la întâlnirea cu managerul nostru,Laura Sgaverdea:

Nu am mai avut concediu de peste 25 de ani, m-am ferit de timpul liber

„Sunt profund impresionată de gestul pe care l-aţi făcut anul trecut şi de faptul că această acţiune o continuaţi şi socotim că suntem privilegiaţi că ne-aţi ales pe noi. Este un adevăr în care cred şi eu că Bunul Dumnezeu lucrează prin oameni. Tot ceea ce aţi văzut aici la centru, nu mă refer doar la construcţii şi la dotări, ci mă refer la toată viaţa aceasta profesională alături de bolnavi este un lucru cu totul deosebit.De multe ori m-am gândit că a fost şi modul prin care noi am putut supravieţui, a fost modalitatea noastră de a supravieţui implicându-ne într-o activitate menită să ferească alţi oameni să-şi piardă copilul. Nu am mai avut concediu de peste 25 de ani, m-am ferit de timpul liber, fiindcă îţi dă prilej de a te gândi, de a analiza, de a-ţi face reproşuri, aşa încât munca a fost dominanta vieţii mele. Ceea ce faceţi dumneavoastră este absolut minunat, sunt ore, sunt zile din viaţa dumneavoastră de muncă , de dedicare, de antrenare a semenilor, lucru cu totul şi cu totul deosebit, mai ales că vine din partea unor persoane care nu au fost lovite de soartă, că reuşiţi prin atitudine, prin cuvinte, prin ceea ce întreprindeţi să convingeţi oamenii şi-i faceţi să se gândească la alţii care au nevoie într-un domeniu care, este aşa de sensibil, acela al sănătăţii.Sunt înlăcrimată şi vă mulţumesc.”

Prof. dr Viorel Șerban este un renumit diabetolog, cu specializare în diabet pediatric, a tămăduit mii de oameni, ca medic primar diabetolog și șef al Clinicii de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din Timișoara, și a instruit mii de studenți, ca dascăl de medicină internă și diabet, nutriție și boli metabolice la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara. A lăsat peste 20 de volume despre științele medicale și sute de articole și studii. A scris și trei cărți de beletristică inspirate din realitate.Domnia sa ne-a mărturisit:

Mulţi denumesc spitalul a doua lor casă

„Este un spital public, se supune tuturor regulilor ca şi celelalte spitale şi a fost construit de familia noastră în urma unei tragedii şi am reuşit să-l introducem în sistemul public de sănătate din România.Au fost perioade  când fundaţia a salvat Centrul, în 2015, de la suspendarea activităţii pentru că atunci chiar n-au fost bani, deasemenea Fundaţia a făcut până acum absolut toate lucrările de reamenajări, de reparaţii, de întreţinere a clădirilor şi arată foarte bineşi aşa arată din anul 1997, de 20 de ani.Deasemenea Fundaţia contribuie la dotarea cu aparatură medicală şi de laborator. Avem inernaţi şi copii de 2 ani sunt şi tineri, în toate seriile.Iniţiativa Radio România Reşiţa este utilă, nu este formală, pentru că radioul are o arie mare de răspândire, are avantajul că poate să fie ascultat oriunde şi avertizează oamenii asupra existenţei unor boli şi asupra necesităţii de a fi îngrijite acolo unde trebuie şi unde sunt condiţiile.Insist asupra faptului că rolul educativ al radioului este mai important chiar decât anumite sume de bani prin avertizare a pacienţilor, îi pune şi radioul pe gândurişi asta este un lucru mare.Tragediile te îndeamnă spre bunătat, nu câştigurile, tragediile sunt mult mai prolifice decât sunt bucuriile mari.Eu sunt un pic şi reşiţean, am fost medic la Gârlişte şi la Goruia şi yona aceea îmi este foarte dragă.Vreau să transmit oamenilor, că vin şi Sărbătorile, să fie sănătoşi. Dacă mi-aş fi dat seama că nu-i folositor îi găseam altă utilizare, că noi am făcut totul, dar mă întâlnesc cu copii care vin către mine tot timpul şi cu părinţi care-mi spun: ce s-ar fi întâmplat cu ei dacă nu era acest spital ? Este bine să ştie oamenii că au un punct de sprijin, un reper, mulţi denumesc spitalul a doua lor casă.”
Zâmbetul lui Cristian a rămas pe chipul părinţilor lui care dau acestor copii bolnavi speranţa, a rămas prin gestul părinţilor săi de a lupta pentru dreptul la o viaţă frumoasă, pentru dreptul la joacă, pentru dreptul asumat a-l fiecăruia dintre noi de a încălzi ieslea în care Pruncul Isus se naşte de Crăciun. Cel ce a venit din dragoste în mijlocul oamenilor, pentru a le arăta cât de mult îi iubeşte Dumnezeu , pentru a –i învăţa bunătatea şi mila, pentru a-i mântui şi a le dărui viaţa veşnică.
Cristian ne aşteaptă prin pilda Naşterii Mântuitorului să întindem o mână de ajutor, încât „Muzica pentru Viaţă” să nu înceteze, să meargă mai departe, să fie auzită până acolo în Ceruri de unde zâmbetul lui ne şterge lacrimile noastre, ale mamelor copiilor bolnavi de hemofilie şi diabet, ale părinţilor săi Margit şi Viorel Şerban.
Desigur urma lor rămâne pe obraz, dar speranţa duce povestea mai departe… este modelul suprem pe care trebuie să-l urmeze fiecare creştin: să caute cu dragoste la cei din jur, să se roage pentru ei şi să îi ajute cu tot ce poate, să –i ierte pe cei răi şi să le fie recunoscători celor buni.


Veniţi alături de Laura Sgaverdea, Valentina Adam, Ovidiu Babolea, în perioada 17-23 decembrie, să spunem lui Cristian Şerban, de ziua onomastică, în numele tuturor copiilor şi părinţilor, care beneficiază de tratament la Centrul de recuperare şi evaluare „Cristian Şerban” din Buziaş, că povestea lui merge mai departe prin Muzică pentru Viaţă!

Epilog: „Datoria oamenilor luminaţi dintr-o ţară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieşit”.

Anca Bica Bălălău