Pe vremuri cuvintele tămăduitoare erau rostite de bătrânele „meştere” ale satului, cele ce ştiau să facă şi să desfacă faptul de dragoste. Gheorghiţa Nicolae, interpreta de muzică populară originară din Romanaţii Oltului, păstrătoarea peste vreme a Tezaurului folcloric, a cules vorbele de duh şi le-a aşezat cu dragoste oltenească într-un cântec despre boala fără leac, pe care, paradoxal, toţi ne-o dorim: dragostea.
Gheorghiţa Nicolae a reuşit ceea ce puţini interpreţi se încumetă să facă: a cules datini, obiceiuri, cuvinte cu un „rost” spuse în momente circumstanţiale existenţiale. A mers la adevăratul loc de tezaurizare a valorilor tradiţionale, casa bătrânelor „meştere”, cele ce ştiu cuvintele care vindecă orice boală.
Povestea piesei pe siteul eualegromania
