Cele mai frumoase momente pentru un lustruitor de șoapte ca mine, sunt acelea când dai cititorilor din prea frumosul unui mare artist. Cu recunoștință scriu șoptind, ca într-o sală de teatru unde m-a uitat copilăria, La Mulți Ani, doamna Mariana Mihuț.

Suntem un singur suflet. Iar când există un schimb de suflete, între actori şi spectatori, se întâmplă ceva: e emoţia. Inspiri- expiri, inspiri-expiri. Asta e teatrul. Asta înseamnă că Dumnezeu S-a pogorât peste noi prin actori…

Un suflet al teatrului românesc este Mariana Mihuț, născută într-o zi de 7 noiembrie, acum 75 de ani, absolventă a   Liceului „Golescu” din Pitești (1949-1960) și a   Institutului de Teatru și Film „I. L. Caragiale” București, promoția 1964.Pe scenă a fost partenera altori mari actori, dar în viață reală joacă de o jumătate de secol cel mai frumos rol de soție, de mamă și bunică alături de Victor Rebengiuc, despre care își amintește:Prima dată l-am văzut pe scenă și m-am gândit: „Uite ce actor bun!” Juca Orlando, iar eu eram studentă în anul I.”

Pentru multe generații, Mariana Mihuț este vocea de la teatru radiofonic, vocea care încălzea ca o rugăciune serile beznei comuniste. Mariana Mihuț și teatrul radiofonic au fost rezistența prin cultură a anilor de tristă amintire.Chiar dacă povestea ei de viață poate fi subiect de roman, doamna Mariana Mihuț rămâne în conștința limbii și literaturii române Viul pentru Vii, o capodoperă a Verticalității și Veșniciei acestui neam.

Se spune că cine n-a văzut-o jucând, a pierdut dreptul la fericire, de aceea, fie și măcar în gând, să ne câștigăm acest drept, făcând rabat de modestia doamnei Mihuț și să ne bucurăm că-i suntem contemporani.

 „Nu ştiu cum şi din ce motiv a devenit ea însăşi, dar acum este Mariana Mihuţ. Nu ştiu să spun ce a făcut, dar a devenit o actriţă de o forţă, o tenacitate şi o credinţă de nezdruncinat.Acum este una dintre cele mai mari actriţe ale teatrului românesc”, mărturisea Marin Moraru despre distinsa doamnă

 „Eu despre viața mea personală nu fac declarații publice. Nu-mi place. De fapt, nici să dau interviuri nu-mi place. Ceea ce am de spus spun pe scenă. Nu sunt genul de actriță care să trăiască din nostalgii sau să întrețină genul de nostalgii referitoare la anumite roluri pe care le-a jucat. Ceea ce faci la un moment dat te implică – actor fiind – atât de mult, încât pare că trecutul (mă refer la rolurile trecute) aparține unor vieți pe care le-ai „terminat” de trăit”.

Rolurile pe care le-a  „terminat”de trăit ne-au învățat și pe noi să trăim… frumos, curat și cu demnitate.Îi dorim să trăiască multe roluri în anii ce vor veni, să ne ocrotească sub aripa teatrului cu aceeași răbdare, rigoare și bucurie, să putem să îi spunem modest Laudatio,Doamna Mariana Mihuț.

„Dar eu cred că toţi avem nevoie să ne aducem aminte că suntem capabili de iubire. Trăim într-o lume în care nu prea mai ştim să iubim şi e mare păcat, pentru că asta, de fapt, îţi dă puterea de a trăi, de a suporta lucrurile cenuşii şi urâte”, menționând-o să ne găsim puterea de a ne bucura de ceea ce merită, să ne bucurăm de ziua ei, de ziua lor, a acestor geniali actori Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, pentru că ei sunt stâlpii unei lumi ce ar trebui să ne definească, o lume  în care suntem un singur suflet. Iar când există un schimb de suflete, între actori şi spectatori, se întâmplă ceva: e emoţia. Inspiri- expiri, inspiri-expiri. Asta e teatrul. Asta înseamnă că Dumnezeu S-a pogorât peste noi prin actori… Suntem ceea ce iubim!

La mulți ani,Mariana Mihuț !

Anca Bica Bălălău

DISTRIBUIȚI

Lasă un comentariu