Citesc:a murit actrița Olga Tudorache. NU. Actrița nu are cum să moară, scena Veșniciei i-a dat doar un alt Rol. A murit omul Olga Tudorache.

”Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum  par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil”,  declara regretata artistă…

Olga Tudorache face parte din puţinele stele adevărate ale teatrului şi filmului românesc

Din pacate, astăzi Olga Tudorache și-a depășit timiditatea și a a plecat. Amintirea sa este coplesșitoare, teatrul românesc este în doliu.

“Români, a murit OLGA TUDORACHE…! O ARTISTĂ cât pământul ăsta! Profesoara mea, mama mea!”, a scris actorul  Florin Călinescu pe pagina sa de facebook.

Ion Caramitru, Preşedintele U.N.I.T.E.R. a declarat: “Cu toate că prima impresie pe care ţi-o lăsa Olga Tudorache era legată de privirea ei severă şi chipul ei care îţi inspira şi puţină teamă uneori, lucrul acesta ascundea un suflet ingenuu şi foarte sensibil în spatele aparenţelor, cum îi stă bine unei actriţe la nivelul ei, nu se desconspira imediat.Vorbim de o foarte mare artistă, de o artistă de prim rang, aş pute yice, a tuturor timpurilor şi teatrului şi filmului românesc.Un chip de necondundat, un glas aparte, o privire extrem de inteligentă şi în acelaşi timp tăioasă cu o capacitate uluitoare de a caracterza personaje de diferite calibre şi în aceeaşi măsură o capacitate intelectuală extraordinară de a intra în esenţa personajelor cătând şi punând în valoare ceea ce personajele reprezintă în fond şi anume epoci, stări de spirit, conjuncturi istorice, etc. Olga Tudorache face parte din puţinele stele adevărate ale teatrului şi filmului românesc.”

Olga Tudorache, “Regina Mamă a teatrului românesc“, s-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, judeţul Bacău, la un an după Radio România. Din anul 1976 a fost Conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“, catedra de actorie, iar din anul  1990  profesor. A avut şase promoţii de actori, până la pensionare , anul 1997.Din anul 2000 s-a retras definitiv din învățământ.

De-a lungul bogatei sale cariere artistice s-a impus prin sinceritate, glas și privire, uneori dominând cu o superioritate firească scena și rolul.

Cu recunoștință și modestie, regretata Olga Tudorache mărturisea:“Ce am învăţat de la profesorii mei? ABC-ul profesiei: disciplină, rigoare, integritate morală. Etica şi nobleţea unei profesii în care te dăruieşti ca un Sisif şi te simţi uneori ca un demiurg.rofesorii săi spunea Depre profesorii săi, afirma că au fost „admirabili: Marioara Voiculescu, Nicolae Bălţăţeanu, Moni Ghelerter, Sică Alexandrescu şi asistentele Irina Răchiţeanu-Şirianu, Sarah Manu, Eugenia Popovici. Pe fiecare i-am îndrăgit, i-am respectat şi de la fiecare am învăţat ceea ce ştiu. Cea mai dragă mi-a fost Marioara Voiculescu, poate fiindcă mi-a îndreptat paşii în primii ani de studenţie. Inefabilă îmbinare de graţie, sobrietate, prestanţă, forţă. Parcă o văd şi acum, într-un colţ, cu paltonul îndesat pe umeri, în clasa fără scenă, cortină, te tăia frigul. Nu alinta, nu pedepsea, era dreaptă. Nu ştiu cum reuşise să creeze un climat academic, nu ştiu ce putere avea să ne determine să facem tot ce ne cerea. Intrasem în Institut fără glas, sau mai exact, cu un glas care nu depăşea falsetul. Profesoara mi-a spus peremptoriu: «ori actorie, ori canto!» Şi am ales. Ce exerciţii mi-a prescris, Doamne! Stăteam pe spate cu un teanc de cărţi pe plex şi recitam de dimineaţă până seara, «nemărginită mare!» Şi monologul Doamnei Clara din «Vlaicu vodă», până când emisia mişca vizibil În anul III, din 40 de studenţi am rămas doar Radu Dunăreanu, încă o colegă, şi eu. L-am avut profesor pe Nicolae Bălţăţeanu. Am fost norocoasă. Ce mare actor, ce om minunat, apropiat, cald, prietenos! Profesorul arăta cum să faci. Dar când arătau Marioara Voiculescu sau Nicolae Bălţăţeanu participai la ce mai splendidă lecţie de actorie. În ultimii doi ani, i-am avut profesori pe Sică Alexandrescu şi Moni Ghelerter. Cu Moni am pregătit spectacolul de absolvire. Se lupta pe viaţă şi pe moarte pentru studenţii săi. .” (Elisabeta Munteanu – „Tinereţea actorilor)

Actrița nu are cum să moară, scena Veșniciei i-a dat doar un alt Rol. Un rol pentru care nu mai are nevoie să-și învingă timiditatea, un rol  pentru totdeauna același…

A murit omul Olga Tudorache.Drum lin în Lumină !

Anca Bica Bălălău

Nota redacției:

Luni, 9 octombrie 2017, Teatrul Naţional Radiofonic – Radio România a omagiat-o  pe marea actriţă Olga Tudorache, la împlinirea vârstei de 88 de ani, organizând audiţia cu public a spectacolului Victoria şi Crocodilul de Ion Costin Manoliu, la Teatrul Metropolis din Bucureşti.În rolurile principale: Olga Tudorache şi Mihai Bica. Regia artistică: Alexandru Dabija. În distribuţie: Dorina Lazăr, Mircea Constantinescu şi Mihai Calotă.