Moto:„La ora asta, naţiunea română doarme îngrijorător de profund”.Adrian Pintea

Adrian Virgil Pintea  a intrat pe scena vieţii pe 9 octombrie 1954, la Beiuș pentru a îmbrăca straiele de actor de teatru, film și televiziune.

Și-a petrecut copilăria la Beiuș și Oradea. În anul 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București  si spre sfârsitul anilor `80, Adrian Pintea a devenit asistent universitar la Institutul de Arta Teatrală şi cinematografică „I.L.Caragiale”, la clasa Olgăi Tudorache şi, după ieşirea acesteia la pensie, a devenit titular pe postul de profesor universitar. În anul 2002 a obținut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea: „Hamlet sau actorul lucid”.

Acum 10 ani, într-o zi de 8 iunie, Shakespeare şi-a întregit trupa cu cel mai frumos Hamlet al scenei româneşti-Adrian Pintea! Este acolo, pentru că aici, în memoria noastră, personajul său Hamlet încă perorează tulburat:„Vremea E scoasă din ţâţâni. Ah, ce blestem Că eu m-am fost născut ca s-o întrem!”

„Totus mundus agit historionem”Lumea Întreagă e o scenă !

„Ceva e putred în Danemarca” concluziona Hamlet, dar astăzi Danemarca este simbolul întregii omeniri care a devenit  umbra celebrei expresii: „Lumea-ntreagă e o scenă” , în care nu mai este loc de Personajele Principale care pot cu adevărat trata maladia unor timpuri tulburate de inconştienţă, lipsă de ideal şi credinţă.

Regizorul și profesorul universitar Ion Mircioagă ne-a mărturisit cu tristețe și admirație despre regretatul actor Adrian Pintea,cel mai frumos Hamlet românesc:

 „Era iubit cu patimă de studenții lui pentru că-i îndemna să-și asume ceea ce fac și să nu se  lase robiți de prejudecăți, fie ele artistice, dar și de alte feluri. L-am cunoscut și în facultate, dar l-am cunoscut și ca actor și nu am cum să uit creația lui remarcabilă făcută în Hamlet, regia Tompa Gabor, la teatrul craiovean, în care jucau și Mihai Constantin și Oana Pellea. Nu am cum să uit rolurile sale din filme, expresivitatea sa deosebită, vocea și nu am cum să uit faptul că niciodată nu a făcut compromisuri, fie înainte de 1989, când se cerea un anume tip de compromis, fie după 1989 când s-au cerut compromisuri, dar de alt fel. A fost printre puținii artiști români de teatru care nu numai că le-au refuzat, dar le-au ignorat cu o eleganță remarcabilă. Era un erudit, pot să spun că există și acum în caietele I.A.T.C.-ului un foarte consistent eseu pe care l-a scris în legătură cu lucrarea sa de licență. Am avut ocazia și norocul să citesc acest eseu fundamental pentru înțelegerea piesei Romeo și Julieta. El a fost tot timpul un luptător. Dacă ar trăi ne-ar spune să nu ne dăm bătuți.

Adrian Pintea rosteşte pentru Îngeri cele mai frumoase stihuri şi se apleacă când şi când de Dor pentru a-şi lumina sufletul în lacrima ce i-o purtăm, în timp ce Bătrânul Will a decis ca pe frontispiciul teatrului Globe fondat în anul 1599 să fie scris:„Totus mundus agit historionem”Lumea Întreagă e o scenă !

Şi dacă Hamlet este regizorul, care descoperă la un moment dat că teatrul este singurul mijloc de a afla adevărul  despre sensuri şi nonsensuri, despre rostul de a trăi, într-o lume care nu mai știe să dea răspunsuri sau să-și pună întrebări, astăzi singurul răspuns pe care-l putem avea este unul  la memorie,  un Laudatio adus celui ce-a fost Adrian Virgil Pintea.

Nu aș putea încheia aceste rânduri decât cu mărturia unui  alt mare actor, Ștefan Iordache:

„Adrian Pintea era Hamlet. Ştia atât de bine să biciuiască verbul, fiindcă era un actor hărăzit de Dumnezeu, un actor cult care avea la bază experienţa de viaţă şi experienţa culturală, un actor ce-a scris poezii şi cărţi.”

Epilog:”Ce formă veselă ar trebui să am!/  spre moarte dacă aş avea un geam/ prin care totul să se vadă bine”.Adrian Pintea

Anca Bica Bălălău