Un eveniment cultural de amploare se desfăşoară  în perioada 2-11 octombrie, în Reşita, cea de-a -XXXVI-a ediţie a manifestării „Reşiţa în 10 dimensiuni”, organizată de Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiu. Un eveniment deosebit a fost expoziţia de pictură a artistului plastic, Bogdan Piperiu, la sala Horaţiu Vornica.Înconjurat de prieteni, oameni de cultură şi admiratori, artistul a beneficiat de aprecieri unanime şi de bucuria revederii cu elita culturală reşiţeană.Mutat cu familia în Germania de 2 ani, unde s-a făcut remarcat de criticii de specialitate, pentru Bogdan Piperiu orice vernisaj susţinut la Reşiţa este o mare bucurie şi împlinire, fiindcă locurile natale pentru el rămân primordiale.

Expoziţia este a Reşiţei, este a Moniomului, lucrările sunt ale mele doar prin semnătură.

Ultima expozIţie pe anul acesta în România ?

Cred că da, pentru că deja expoziţia de faţă a fost consumată vizual în Reşiţa şi în proporţie de 95% a fost vernisată în luna iunie a.c. Sigur, sunt 4 lucrări noi, neexpuse până acum, însă lucrările noi şi foarte noi pe care le-am făcut în Germania, pentru că am foarte multe noi, neexpuse încă, dar mi-a fost foarte greu să le aduc , logistic vorbind însemna mult şi îmi este teamă să le trimit prin firme de transport pentru că sunt sensibile, sunt pânze,se pot rupe şi pagubele ar fi irecuperabile.

Maestrul Adrian Stepan, mentorul tău,  a fost prezent…

Da! Apropo de domnia sa şi acum 1210 ani … prima dată în viaţa mea am expus în această sală unde acum am expoziţie personală după 1210 ani… şi domnul Stepan a fost cel care a vorbit, i-am amintit ulterior după ani şi ani când ne-am întâlnit : Maestre Stepan, dumneavoastră m-aţi făcut atunci Praslea expozţiei… era o tabără de creaţie unde am fost şi eu invitat accidental să expun. Iată că după 1210 ani am o expoziţie personală, zic eu frumoasă pentru că e sufletul meu pus pe aceşti pereţi şi mă bucur tare mult, iar maestrul Stepan şi-a amintit şi mi-a deschis expoziţia personală din iunie, ştia multe despre această expoziţie, conceptual vorbind, şi sunt tare bucuros că l-am avut şi astăzi alături.

A spus că tu eşti o metaforă, că eşti un artist care a trecut graniţa , se simte şi influenţa altei culturi în pictura ta… dar că păstrezi pământul.

Pasul spre modernism îl faci foarte greu şi o dată făcut e greu să te mai întorci. Eu o spun acum cu o aparentă lipsă de modestie, faptul că mă întorc la figurativ şi la modernism, la pământuri, fie că le reprezint figurativ sau abstract prin culoare, ton sau prin starea care emană lucrarea respectivă, mă întorc oricând cu mare plăcere la acest figurativ pentru că îl simt în continuare aproape, îmi curge în vene, mie îmi curge pământ românesc în vene şi sper să fie ciclică această reîntoarcere la figurativul meu.

Este încă o dovadă că cel de-al doilea teritoriu al unui stat este Cultura!

Da ! Absolut!

Ai cucerit noi teritorii…

Nu, nu le-ai cucerit, le studiezi, le dezvolţi, încerci să te integrezi, lipsa graniţelor culturale te ajută foarte mult să-ţi dai seama de punctul tău de sprijin, unde eşti ca nivel. Expoziţia rămâne cel puţin până în 11 octombrie. Expoziţia este a Reşiţei, este a Moniomului, lucrările sunt ale mele doar prin semnătură.

Bogdan, unchiul tău este unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, maestrul Sabin Păuţa , tu eşti un artist plastic european …

Mă bucur să aud asta, fiindcă am şi eu un orgoliu, însă dacă-ţi pierzi capul şi realismul … nu este deloc aşa. Am avut norocul să expun foarte mult dincolo, să văd foarte multe galerii, să asimilez şi să-mi îmbogăţesc cultura vizuală. Evident că te ajută, vezi unde te afli, constaţi ce ai făcut prost sau ce ai făcut bine… însă paralele cu marii artişti  reprezintă un compliment…

Băiatul tău în ce domeniu îl vezi, muzică, pictură, aici doream să ajung…

Băiatul meu nu ştiu dacă într-un domeniu al culturii, pentru că nu vreau să forţez nimic.

Păi nici pe maestrul Sabin Păuţa nu l-a forţat nimeni şi nici pe tine.

Exact, este o întrebare bună şi nu pot să-ţi răspund, în primul rând copilul meu este foarte mic şi eu sufleteşte aş vrea să-l trag în această zonă a artelor vizuale. Astăzi artele vizuale nu înseamnă doar pictură sau desen, etc … înseamnă instalaţii, înseamnă happening, înseamnă multe lucruri moderne care se digeră greu la noi.Dacă el alege să fie doctor, inginer, arhitect, biolog şi eu şi mama lui, ne vom bucura. Să fie fericit. Nu vreau să-l forţez cu absolut nimic.

Oricum îl ai pe Eduard cu înclinaţii artistice dezvoltate, băiatul colegului nostru Sebastian Dragomir…

Daaa, sunt Moşul lui Edi şi pictează fantastic,pentru el altă bucurie mai mare nu este decât să facă fişe ţi să picteze şi eu încerc să-l încurajez şi eu ca Moş, bineînţeles are părinţii lângă el, dar ştiind că şi eu sunt pictor , un pic mai mare ca el, când ne întâlnim îmi arată lucrările lui, îmi cere sfatul, e foarte faină. Edi este mai mare decât Robert al nostru şi vom vedea ce vor deveni.

Bogdan, eu insist şi pe ideea că te-ai născut  la 103 de ani după Constantin Brâncuşi, pe 19 februarie 1979 şi nu este nimic întâmplător în asta, ce le transmiţi tu celor din Moniom, Reşiţa, celor din Banatul de Munte ?

Am atât de multe să le spun, îţi dai seama că pentru mine această întrebare seamănă cum ai pune pe cineva să scrie o scrisoare de dragoste persoanei iubite, sau lumii… zeci de pagini pentru că ai ce să-i spui .

Tu pictezi această scrisoare.

Sigur că da !Eu doresc să rămână totul la fel, am impresia că totul e conservat  într-un anumit mod încât încă regăsesc frânturi de copilărie, gusturi, mirosuri, sentimente: casa mea. E complicat ce mă întrebi, mi-aş dori să rămână aşa. Nu mă refer strict la Moniom, pentru mine Reşiţa, Banatul de Munte în special mi-aş dori să rămână la fel.

Tu iubeşti România, România te iubeşte pe tine ?

Eu zic că da! Atunci când am iubit am ştiut măcar dacă sunt simpatizat şi este suficient. Nu trebuie să şti că eşti iubit, aici este misterul , aici este frumuseţea.E important.Şi eu am simţit că cel puţin simpatizat sunt.Am senzaţia în continuare că aşa este.Mulțumesc.

Anca Bica Bălălău

DISTRIBUIȚI