Motto:  „Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare.” Blaise Pascal

Teatrul, spun japonezii, se află la granița fină dintre adevăr și minciună, dar pentru a şti de care parte te afli, în poziția de om de teatru sau spectatoar, trebuie doar să-ți asumi riscul de-a explora cu inteligență și devotament „dimensiunile” acestei granițe, pentru că inteligența adevarată nu e niciodată altceva decât bunătatea inimii și știința de a pierde…

 „A pierde” înseamnă a crede în nemurirea teatrului, a-l împartăși semenilor tăi, a nu confunda joaca cu jocul…  pentru că nimic nu este mai comic decât nefericirea …

Un cuplu virtual de mari actori români joacă astăzi în memoria recunoştinţei  inimilor noastre: Valeria Seciu şi Horaţiu Mălăele!

Două  simbouril al teatrului românesc,Valeria  Seciu împlineşte astăzi 78 de ani, iar Horaţiu Mălăele 65 de ani.

Vali Seciu a  absolvit Facultatea de Teatru de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1964, la clasa profesorului A. Pop Marțian, asistent Octavian Cotescu, cu rolul Rosalinda din spectacolul cu piesa “Cum vă place” în regia lui Octavian Cotescu.

A debutat  în anul   1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. S-a remarcat sensibilitate şi rafinament, fragilitate şi forţă de compoziţie in roluri memorabile in teatru si film, dar şi în  colaborările cu Radio Romania pentru emisiunile de teatru radiofonic.A fost căsătorită cu pedagogul şi artistul Octavian Cotescu.

În anul 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru.  Născut într-o familie de mari artişti, Alexandru a împlinit un destin aparte, luînd calea desăvârşirii prin credinţă, astăzi,  fiind  călugăr la Muntele Athos şi  purtând numele de Monahul Daniil, numărându-se printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice „Everghetinos”.

Vali Seciu este asemeni zicerii lui Blaise Pascal:“ o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare”.

Fragilă și generoasă prin seriozitatea meșteșugirii fiecărui rol în parte, a devenit o metamorfoză a personajelor lui Cehov, sau Ibsen, un ADN al trăirilor în diapazonul grației atinse de cel de pe scenă și din sala de teatru, cu fiecare spectacol născut și binecuvântat cu eternitatea teatrului, fiindcă  cei aleși indiferent câti  ani au, niciodată nu își pierd frumusețea. Au mutat-o pe fețele lor,  în inimile lor.

Actorul Horațiu-Valentin Mălăele s-a remarcat şi ca  regizor, caricaturist și scriitor. Cordonul artistic ombilical ce îl leagă pe Horaţiu Mălăele de Valeria Seciu este şi simbolic vorbind, că a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, la clasa profesor Octavian Cotescu.

„Copilăria este cadoul ce ni-l face viaţa pentru tot ce vom avea de îndurat“, afirmă adesea Mălăele.

Mi-aş dori să ne bucurăm copilăreşte de această zi, privind din colţul lacrimilor fragilitatea Valeriei Seciu şi zburdând prin bucuria şi umorul lui Horaţiu Mălăele, fericiţi şi conştienţi ,că da, teatrul  se află la granița fină dintre adevăr și minciună, dar nu are limite atunci când facem un modest Laudatio, într-un sincer La Mulţi Ani, Valeria Seciu şi La Mulţi Ani, Horaţiu Mălăele!

Teatrul este poveste, viață, cu emoție îmbibată în măduva textului, dar guvernată de luciditate, ca lege unică a percepției, într-un spațiu –  același de secole – Sufletul Uman -, dar a cărui esență se dezvăluie treptat ca o picătura care străbate vidul…

Epilog: „Oricine are abilitatea de a vedea frumusetea nu va îmbătrâni niciodată”. Franz Kafka

 Decalogul după Horațiu Mălăele: „Trebuie să ai orgoliul modestiei tale”

Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat. 2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi”. 3. Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale. 4. Dacă pierzi teren lasă impresia că ai facut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi înapoi, ca să-mi pot lua avânt. 5. Nu fura pe nimeni. Dacă o faci totuşi, schimbă obiectul într-o altă podoabă. 6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebuie unanimitate. 7. Nu-ţi explica greşelile. Învăluie-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbă mare lucru, dar derutează. 8. Nu te întinde prea tare. Rişti să-ţi pierzi controlul graniţelor. 9. Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustare. Îţi pierzi vremea, iar lor le creezi scop. 10. Dacă nu reuşeşti, modelează-ţi existenţa după principiul: „Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple”. Este o dură, dar relaxantă fatalitate.

Anca Bica-Bălălău