[FOTO] La mulţi ani, în amintire, Irina Petrescu !

61

„Lacrimile lumii sunt mereu constante. Pentru oricine care începe să plângă, există cineva care se opreşte din plâns”,  mărturisea Samuel Beckett… dar aş continua în acelaşi limbaj „Găsim întotdeauna ceva pentru a ne da impresia că existăm?”

Da, chiar şi pentru cei care există doar în amintirea noastră, în lacrima noastră.

Astăzi e clipa ce poartă numele Irina Petrescu, născută într-o zi de 19 iunie 1941… rămasă în memoria multora sub întruchiparea excepţionalului personaj Winnie din „Acele zile frumoase” de Samuel Beckett… nu ştiu de ce adolescenta din filmul „Străinul” mă priveşte învingătoare din nostalgia clipei, poate că pentru un artist „singura dezvoltare spirituală posibilă e în sensul profunzimii.”

Irina Petrescu a întruchipat în personajul Winnie  povestea unui Hamlet feminin

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București, promoția 1963, clasa profesorilor Ion Șahighian și David Esrig, Irina Petrescu şi-a dedicat toată viaţa singurei iubiri care nu a părăsit-o niciodată: arta teatrală și cinematografică   de la vârsta de 17 ani .

Descoperită de marele regizor Liviu Ciulei, care i-a oferit rolul principal în pelicula „Valurile Dunării“, în anul 1959, Irina Petrescu a reuşit să se impună în lumea artistică prin aristocraţia cu care profesa. Tocmai de aceea, arareori acorda interviuri, preferând să se concentreze asupra spectacolelor în care juca:

„De-a lungul timpului am avut şansa să descopăr teatrul, şi îl prefer filmului, deşi notorietatea şi chiar partea materială înclină către film în general. Teatrul te răsplăteşte generos. Eu m-am oprit definitiv la teatru şi nu aş schimba acest lucru, sigur şi pentru că acum nu mai pot juca decât bunici, ori mătuşi, pentru care nu există partituri în film.”

Există doar moartea fiecărui om în parte – oare acesta nu este un sfârșit particular al lumii? La urma urmelor, istoria generală este doar o parte a istoriei particulare.

Irina Petrescu face parte din dramaturgia lui Beckett, iar  „Ce zile frumoase!” este un eseu teatral despre trecerea timpului şi efectul pe care aceasta îl are asupra condiţiei umane. Este „Povestea” lui Winnie, femeia pe care pământul o înghite încet-încet, dar amintirea ei incepe o nouă zi. O zi ca oricare alta căreia trebuie să-i supravieţuiasă.

Irina Petrescu este unul din personajele lui Beckett care  nu încetează să aştepte stiind  că mai rea decât moartea este plictiseala, în forma ei cea mai dramatică, aşa cum se întâmplă şi în „Ce zile frumoase!” Nişte vii morţi îşi târăsc viaţa de nicăieri către niciunde.

Până la urmă, Irina Petrescu a întruchipat în personajul Winnie  povestea unui Hamlet feminin, fiindcă „partea frumoasă din acest personaj este tocmai această luptă, această rezistenţă împotriva uitării, a degradării, a devenirii dureroase”.

„Cât despre dorinţa de a găsi în toate acestea un sens mai adânc şi mai înălţător, sunt incapabil să arăt vreun interes. Dar ar putea fi posibil…“, spunea Samuel Beckett… Şi ar putea fi posibil ca acest Hamlet românesc de genul feminin să  supravieţuiască  timpului ca artist, iar povestea să  fie spusă mai departe, pentru că ar mai fi avut multe de zis, multe de făcut… într-o lume scoasă din ţâţâni, amintirea Irinei Petrecu este „cel mai minunat adăpost pentru cei care și-au ascuns fără să știe nimeni copilăria în buzunar  și care au pornit să-și continue jocul până la sfârșitul lor”.

La mulţi ani, în amintire, Irina Petrescu !

Anca Bica Bălălău

Lasă un comentariu