În secolul 21 încă se mai moare în spital sub atenta supraveghere a medicilor! Bărbatul a cărui soţie a decedat în urmă cu o lună de zile la Spitalul Municipal din Caransebeş în condiţii suspecte fără un diagnostic precis cere să i se facă dreptate. Acesta acuză patru medici din cadrul unităţii medicale, în frunte cu preşedintele Colegiului Medicilor din România, Gheorghe Borcean de malpraxis. Bărbatul îndurerat spune că dacă medicii ar fi acceptat să o transfere la Timişoara, femeie în vârstă de 55 de ani poate că ar fi fost în viaţă acum. Cu durere în suflet, Georgel Ilcu ne-a povestit în exclusivitate drama prin care a trecut:
“În data de 18 februarie, mai exact în dimineaţa zilei de sâmbătă la ora 5.00 dimineaţa, soţia mea s-a trezit din somn cu febră. Pentru că se simţea rău, în 10 minute am plecat la Spitalul Municipal din Caransebeş. Am ajuns la Urgenţe, a venit un asistent i-a băgat două perfuzii, iar în jurul orei 7.00 starea de sănătate a soţiei s-a stabilizat, adică nu mai avea 40 de grade temperatură ci 38 de grade Celsius. I s-a făcut şi o analiză de sânge şi a ieşit că are un VSH de 56 şi un colesterol de 220. Şeful UPU-Smurd, medicul Aida Bâldea a vorbit cu un medic diabetolog din secţie şi i-a spus soţiei că ar fi suspectă de diabet zaharat. Nu mi-a venit să cred pentru că soţia mea era foarte atentă cu alimentaţia şi nu o ştiam bolnavă, ea era sănătoasă până la acest episod. Şi mai ales pentru că era sâmbătă soţia mea a refuzat internarea, nu avea rost să se interneze doar pentru că era suspectă de diabet. Apoi i-au mai făcut câteva investigaţii şi s-a ajuns la concluzia că ar fi vorba de o amigdalită acută. A primit o reţetă şi apoi am plecat acasă. A mâncat ceva, şi-a băut medicamentele şi nu ştiu dacă a dormit o oră, că s-a trezit cu dureri abdominale puternice care radiau până la coloana vertebrală şi practic nu mai putea nici măcar să stea jos, aşa că am plecat din nou la spital. Acolo i-au făcut alte investigaţii, Un CT o radiografie abdominală, probe de sânge şi erau toate corecte. Deci nimeni de acolo nu-şi putea da seama ce are. Apoi l-au chemat pe medicul Marinescu care i-a palpat abdomenul dar nu i s-a părut nimic dubios, deşi durerile nu încetau să dispară. Ce m-a frapat a fost că ea a fost internată pe Chirurgie generală şi apoi a fost trimisă pe ATI. Acolo era de gardă medicul Hana Cătălin, care este şi şeful secţiei. Când l-am văzut cum se agită şi cum se pierde, efectiv mi-a sărit muştarul şi am inistat să mă lase să plec cu ea la Timişoara. I-am spus că mai am am şi alte întâmplări nefericite în secţia de ATI, pentru că mama mea a murit în urmă cu 7 ani tot aici, aşa că l-am rugat să mă lase să o duc la Timişoara. Acesta mi-a zis că nu este de acord pentru că nu are un diagnostic şi nu poate să o trimită aşa că nu o primeşte niciun spital. Medicul mă roagă să merg acasă să mă odihnesc până îi fac soţiei alte investigaţii, aşa că atunci când am plecat, ea era conştientă, a rămas cu mama soacră. Apoi m-am trezit noaptea la 3.00 am plecat din nou la spital şi am vazut că nu mai era în salon. L-am întrebat pe medicul Hana şi mi-a spus că e plecată la tomograf şi că e bine, şi-mi spune să vin dimineaţă că atunci se întruneşte consiliul medical care va hotărâ dacă e nevoie să o trimită sau nu la Timişoara. Dimineaţa, soţia era în salon cred că era sedată că dormea şi a venit doctoriţa Bâldea care mă asigură că este totul bine, că i s-a administrat o trasfuzi cu 2 pungi cu sânge şi plasmă, atunci nu am realizat ce înseamnă asta, de ce au luat această hotărâre. Apoi a venit şi medicul Borcean şi câteva minute mai târziu m-am întâlnit cu el , cu medicul Marinescu şi cu medicul Hana în secţia de ATI. Aceştia refuzau în continuare să pună un diagnostic şi nu au fost de acord să plec cu ea la Timişoara, în plus au mai afirmat că ne facem de râs că nu e caz de Timişaoara. Cât am discutat cu ei, starea de sănătate a soţiei s-a înrăutăţit apoi ei mi-au spus clar că nu sunt de acord să plec cu ea că ei nu-şi asumă decesul acesteia în ambulanţă. Nu ştiu apoi de unde le-a venit ideea că ar fi vorba de o pancreatită sau de o ocluzie intestinală. Şi cel mai deştept dintre ei, doctorul Borcean, zice că o vom deschide să o palpăm pe organe să vedem să nu aibă o hemoragie internă. Eu m-am opus categoric, le-am spus că nu accept ideea să o opereze aici şi apoi am plecat până la automatul de cafea, iar când m-am întors, în câteva minute soţia era deja în sala de intervenţii chirurgicale, fără acceptul nostru, pentru că eram toată familia la spital. Culmea că a pus-o să semneze fişa cum că e de acord cu această intervenţie… cum au putut să facă aşa ceva pentru că ea era semiconştientă, vă spun clar nu era în stare să semneze! A intrat în sala de operaţie, cred că s-a speriat şi a făcut stop cardiac. Deci practic ea era în stop cardiac iar medicii au continuat intervenţia, cel puţin asta am înţeles eu din foaia de observaţie mai ales că tensiunea era 60 cu 30. Sala de operaţie nefiind dotată cu defibrilator medicii au anunţat la urgenţe să vină o echipă cu acest aparat, au deschis-o aşa în stop cardiac şi apoi nu au mai avut ce să facă, a intrat în moarte clinică şi apoi au pus-o la aparate dar degeaba, soţia mea a decedat”, a mărturisit cu tristeţe bărbatul.
Soţul femeii a depus plângere la Tribunal, la Parcheţ la Avocatul Poporului, la Colegiul Medicilor dar şi la Direcţia de Sănătate Publică. Acesta este dispus să dea medicii în judecată pentru ucidere din culpă. În pluş deşi a trecut o lună de zile bărbatul nu a primit încă rezultatul necropsiei. Acesta cere tuturor instiţuţilor abilitate să-l ajute şi nu va renunţa până nu i se va face dreptate.
Daiana Roşca
