Despre Mihai Eminescu este impropriu spus că este doar Luceafărul poeziei româneşti, pentru că Lumina sa slobozeşte eternitatea poporului român pe întreg cerul acestei lumi, simbolizând patria sa printre galaxiile universului.
Cu Mihai Eminescu – „omul deplin al culturii românești” se naște literatura poetică română sub auspiciile geniului lui și forma limbii naționale, care și-a găsit în poet cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, și va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești. Pentru că el ne-a ajutat pe toți să ajungem la o înțelegere a ’’Luceafărului’’, la înțelegerea tragică, dar olimpiană a acelui ’’Nu credeam să învăț a muri vreodată’’după cum susținea Nichita Stănescu. Nu-i datorăm doar o zi, nu-i datorăm doar o blândă închinare şi nu ne putem permite să-l imaginăm doar ca pe un nume… Întreaga sa Creaţie este miezul ADN-ului nostru de români, dar şi de cetăţeni ai universalităţii care-şi măsoară veşnicia şi prin venele culturii româneşti.
Eminescu a fost, este şi va fi ultimul poet romantic năzuind necontenit spre un plan de viaţă superior etic şi artistic, cautậnd cu patos adevărul şi refuzậnd consecvent compromisul.
Eminescu nu trebuie să îţi placă, pe Eminescu nu trebuie să îl iubeşti, el nu este acel cineva de care să vorbeşti sau pe care să îl citeşti… pe Eminescu îl trăieşti, îl simţi, îl laşi şi îl găseşti în acelaşi orizont dinspre care răsare, peste omenire, Binecuvântarea Divinităţii asupra asprelor şi trecătoarelor destine ale oamenilor, care se pot adăposti în scurta lor trecere pământeană la lumina unui Luceafăr ce coboară blând prin vers în muzica vieţii.
Mihai Eminescu este unul din puţinii apostoli ai Lui Dumnezeu care se roagă pentru noi în limba română!
Anca Bica Bălălău
