Există momente de cumpănă în viaţa fiecăruia dintre noi. În unele dintre acestea hotărâm singuri, bine sau rău, în altele hotărăşte soarta pentru noi. Un asemenea moment se petrece, e în plină desfăşurare. Momentul sfârşitului de an şi începutul altuia. Să fie oare nou, aşa cum se spune?

2016 e gata. Şi-a spus şi ultimul cuvânt şi s-a dus. Nu e pentru prima oară când unul se duce, iar altul se naşte. E în legea firii să se întâmple aşa. Cel vechi pleacă, iar cel nou vine. Dar vine unul nou, sau ne aflăm în faţa unei copii, leit-identice cu cel vechi. Păi să facem o analiză a ceea ce a fost şi a ceea ce va să vină.

2016 a venit pe o instabilitate politică după demisia guvernului Ponta, în urma reacţiilor de la Colectiv şi a protestului tinerilor frumoşi şi liberi, atât de liberi cât le-au permis grupurile de interese. 2016 a venit cu un executiv care promitea multe. Un guvern tehnocrat, condus de un independent politic, mă rog, cel puţin declarativ, care trebuia să scoată ţara la liman şi să guverneze timp de un an, perioadă în care clasa politică avea misiunea de a se reforma. Unii s-au reformat, alţii mai puţin, deşi toţi spun că au făcut-o.

Am trecut de alegerile locale, pe care cele două mari formaţiuni politice PSD şi PNL spuneau atunci că le-au câştigat. Nu înţeleg cum am avut doi câştigători, dar mă rog, trecem cu vederea. Revenind la cabinetul tehnocrat, constat că acesta a schimbat mai mulţi miniştri decât portofoliile existente. S-a remarcat prin câteva declaraţii demne de cartea neagră a recordurilor dâmboviţene, gen un sistem sanitar prea bun pentru români, salarii de doi lei, drepturile omului un lux, ori prin absorbţia aproape de zero absolut a fondurilor europene, prin tot felul de ordonanţe discutabile, asemeni miniştrilor parţial tehnocraţi şi apolitici până la un moment dat.

Au trecut şi parlamentarele în care am avut un singur câştigător, care a luat 45% din caimac, am avut şi tergiversări în desemnarea unui premier, beţe în roată strecurate mai pe faţă, mai prin nuielele de la gard de unii sau de alţii, ameninţări cu suspendarea şi cam atât.

Tragem linie, socotim şi din păcate ne dă cu virgulă în coadă şi cu minus în faţă. Lăsăm în urmă socotelile şi privim cu optimism, ca de fiecare dată spre noul an. Să fie el oare nou? Probabil da, pentru că vom avea guvern nou, majoritate parlamentară nouă, program de guvernare aşijderea şi multă, foarte multă speranţă de mai bine. Rămâne de văzut cum va ieşi socoata la finele lui 2017, când vom trage din nou o altă linie şi ne vom apuca din nou de socotit. Până atunci însă, mai am două vorbe pentru ăsta vechiul: adio, pa şi…n-am cuvinte.

Dan Agache

Sursă foto: calatorescu.ro

DISTRIBUIȚI