Părinţii şi bunicii noştri au fost fericiţi. Motivul fericirii lor, e nefericirea noastră din fiecare zi: calculatorul. Din primii ani de viaţă, copii de astăzi stau cu tableta, telefonul ori calculatorul la îndemână. Nimic nu mai ştim să facem fără el.
Calculatorul înseamnă prieteni virtuali, înseamnă sport de performanţă din capul patului ori din fotoliu, înseamnă jocuri, enciclopedie, cinematograf, televizor, radio şi orice mai doriţi dumneavoastră. E drept că nici noi nu mai putem fără el. E cea mai bună secretară şi nici nu are pretenţii de măriri salariale. Ne spune când e ziua prietenilor, ne aminteşte să cumpărăm lapte, morcovi sau slănină, ba mai mult poate face singur comanda şi vin produsele acasă, fără să, ne mai deranjăm, ne programează la coafor ori la croitoreasă, ne rezervă bilete la spectacole, la concerte, ne spune unde şi când să mergem în concediu, ne alege hotelul cel mai ieftin şi ne face şi rezervare cu reducere. Ce mai, o secretară perfectă. Atâta doar că nu a învăţat să ne facă şi cafeluţa dimineaţa şi să ne-o servească la pat. Dar sunt perspective să evolueze.
Dependenţa noastră de calculator e imensă. Încercaţi să trăiţi o zi măcar fără el. Nu e vorba doar de PC-ul personal, ori de telefonul propriu. Imaginaţi-vă o singură zi fără calculatoare la scară globală. Reuşiţi? Poate acum înţelegeţi dependenţa noastră de calculator.
Timp de trei zile, la începutul acestei săptămâni, sistemul informatic de eliberare al reţetelor gratuite şi compensate din România a clacat. Adică a murit puţin prin deces, sau a sucombat de moarte clinică. Nu ştiu, spuneţi cum vreţi, dar rezultatul e acelaşi. Medicii nu au mai putut elibera reţetele, pacienţii nu şi-au putut lua tratamentul, aşa că pericolul era mare. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în loc să-şi pună cenuşă în cap şi să schimbe ori să repare ce era de schimbat ori de reparat, a acuzat medicii de familie că dacă voiau, puteau să elibereze reţetele şi fără acest sistem. Corect, atâta doar că după, veneau cei de la Casă şi le imputau toate reţetele.
Trei zile, fără reţete compensate. Atât a durat harababura românească a sistemului informatic din sănătate. Mă rog, doar parţial. Imaginaţi-vă acum ce s-ar fi întâmplat dacă breşa aceasta s-ar fi produs la întregul sistem de sănătate din România, sau din Europa, ori din lume. Dar dacă ar fi cuprins toate domeniile, cum ar fi: zboruri comerciale, transport feroviar, maritim ori rutier, siguranţă naţională, armament nuclear. Realizaţi dimensiune dependenţei noastre de calculator?
Revin şi spun: Părinţii şi bunicii noştri au fost fericiţi. Motivul fericirii lor, e nefericirea noastră din fiecare zi – calculatorul.
Dan Agache
FOTO: http://www.radiovocescampi.ro
