Oare de unde vine denumirea de Banat Montan? Mai mult ca sigur, nu de la Dunăre şi nici de denumirea judeţului Caraş-Severin. Să fie oare de la crestele înzăpezite în miez de iarnă, de la munţii ce se ridică semeţ în zare? Mai mult ca sigur.
Pentru că toamna se anunţă frumoasă în acest sfârşit de săptămână, am să încerc să reiau unul din traseele pe care le băteam la pas cu mulţi ani în urmă: Reşiţa, Văliug, Crivaia, Trei ape, Brebu Nou şi în final, Semenicul. E drept anul acesta mai mult pe patru roţi decât pe jos cum străbăteam zona în urmă cu mulţi, mulţi ani. Dar nu-i nimic, e bine şi aşa. Decât tolănit în faţa televizorului, decât cu nervi la un meci de fotbal transmis pe nu ştiu ce program, ori uitându-mă la un film anost, de la care nu o să mai ţin minte nici titlul mâine, mai bine pe munte.
Fiecare anotimp are farmecul său, iar pădurea, fie ea de foioase ori de conifere îşi respectă regula de bază şi de fiecare dată, arată altfel. Asta dacă mai poate arăta aşa, după ce dau lotrii cu securea. Aer curat, puţină mişcare, tril de păsărele ori cântecul greierilor, poate mai găseşti şi nişte bureţi, pe care poţi să-i culegi doar dacă îi cunoşti, un popas pe malul lacului Trei Ape, o ciorbă de burtă şi o afinată la tanti Clara…Eee ce vremuri.
De ce drumeţie? Răspunsul cred că e pe atât de simplu, pe atât de uşor de înţeles şi de pus în practică. Mişcarea în aer liber după o săptămână de sedentarism 100% e sănătate curată. Unde mai pui că îţi pune sângele în mişcare, îţi oxigenează creierul şi poate devenim mai atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Bogăţia aceasta dată de bunul Dumnezeu, pe care o numim natură şi mediu înconjurător rămâne de departe punctul forte al acestui colţ de ţară. Din nefericire cu doi trei privaţi şi câteva pensiuni la care cu greu poţi să ajungi din cauza infrastructurii rutiere, nu rezolvăm prea multe. Lipseşte o gândire unitară, pe care politicienii refuză să o gândească, ori să o pună în practică.
Se spune că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune şi-n straiţă. Pentru asta e nevoie de puţină bunăvoinţă, de aplecare către cetăţean şi nevoile lui, de gândire în viitor nu doar de foloase materiale imediate, de oameni potriviţi la locuri potrivite nu doar de intervenţii pentru a intra X ori Y pe un loc eligibil pe liste, pentru simplul motiv că e nepotul, nepoata, pupila, ori mătuşa cui trebuie.
Se poate, ştiu că se poate şi atunci singurul lucru la care mă pot gândi e acela că nu se vrea. De ce? Pentru că lor le e bine aşa, iar de noi nu-i interesează. Cam astea ar fi lucrurile la care am să mă gândesc atunci când voi străbate la pas, ori pe patru roţi frumuseţile Banatului Montan, mai exact zonele: Văliug, Semenic, Crivaia, Trei Ape, Brebu Nou, Gărâna.
Dan Agache
Sursă foto: sabinfota.ro
