Frumoasă ţară, păcat că….

81

Ţara noastră dispune de un potenţial turistic remarcabil datorită formelor variate de relief, altitudinilor accesibile, splendidelor situri cu ape termale intra şi extracarpatice, izvoarelor minerale de cea mai înaltă calitate, cursurilor de ape montane propice pescuitului sportiv şi râurilor mai mari amenajate chiar pentru pescuitul economic.

 Pădurile de foioase şi conifere – atâtea câte au mai rămas – oferă un climat reconfortant pentru cei interesaţi în practicarea organizată a drumeţiilor montane.

Zona de vest a ţării se află, din punct de vedere al condiţiilor de practicare a turismului pe scară largă, într-o situaţie deosebit de favorabilă: dispune de frumuseţi fără seamăn: cascade, cursuri de apă, Dunărea, creste înzăpezite, staţiuni balneo-turistice şi de tratament, lacuri de acumulare, peşteri şi avene, păduri seculare, monumente arhitectonice, biserici şi mânăstiri.

Aşa stând lucrurile se pune firesc întrebarea: este acest potenţial turistic folosit în mod eficient şi profitabil din punct de vedere social-economic de către Autoritatea Naţională pentru Turism şi de către comunităţile locale pe teritoriul cărora se află? La o analiză de ansamblu vom constata că suntem încă departe de acest deziderat. Ba, mai mult, în ultimii ani ponderea turismului la formarea venitului naţional a scăzut îngrijorător, multe baze de tratament şi de agrement au fost lăsate în voia sorţii, ajungând în stare avansată de degradare, investiţiile în turismul montan sunt o „rara avis”, numărul turiştilor, în ceea ce putem numi turismul de staţiune, este în fiecare sezon tot mai puţin numeroş atât din lipsa posibilităţilor financiare, cât şi a altor cauze care ţin, în principal, de comportamentul unor aşa-zişi turişti certaţi cu regulile elementare de bună- cuviinţă, de educaţie civică, cu ordinea şi curăţenia – condiţii sine qua non ale practicării unui turism civilizat.

Ce e de făcut? O întrebare care se naşte normal, în condiţiile în care factorul politic nu are niciun interes în dezvoltarea turismului în zonă şi nu doar în vestul ţării. Dezinteresul pentru posibilitatea transformării în bani pentru bugetul naţional a tuturor acestor frumuseţi a devenit atât de normal, încât nici cei mai optimişti dintre noi nu mai sperăm la revigorarea acestuia. Apă, canal, reţele rutiere ori feroviare de transport decente, promovare, locuri de cazare şi câte şi mai câte.

Este o realitate, dar din păcate o realitate dureroasă şi nici unul din decidenţii politic nu realizează adevărata comoară pe care o reprezintă turismul.

Sursă foto: banatulazi.ro