Inconștiență sau prostie?

157

Din cele mai vechi timpuri, țara noastră s-a confruntat periodic cu o serie de mișcări sismice care și-au pus amprenta asupra dezvoltării ulterioare. Atunci când s-au produs au semănat teroare, frică, nesiguranță. Cel mai recent cutremur cu efecte majore, a fost cel din 6 martie 1977. A avut o magnitudine de 72 pe Richter și s-a soldat cu peste 1500 de victime, peste 11 mii de răniți și aproximativ 33 de mii de locuințe distruse. Urmele lui se văd și astăzi în capitală, unde zeci de imobile poartă bulină roșie, fiind clădiri cu risc mare de prăbușire în caz de cutremur.

Investițiile în consolidarea imobilelor, în dotarea Inspectoratelor pentru Situații de Urgență cu tot ceea ce ar fi nevoie pentru o astfel de situație, sunt foarte aproape de zero. În ultimii 27 de ani aproape, acționăm pompieristic în mai toate domeniile, încercând să reparăm, ori să cârpim acolo unde s-a stricat, fără a avea o gândire în perspectivă.

Cifre alarmante sunt date publicității. 3 din 4 români ar avea de suferit în cazul unui seism puternic produs în România. Altfel spus, 75% din populația țării ar fi afectată. Cifra este enormă și seamănă cu datele statistice privind pierderile țării noastre după a doua conflagrație mondială. Nimeni din factorii decizionali nu ia în calcul o astfel de probabilitate, cu toate că este știut că mai devreme ori mai târziu, un astfel de seism este iminent.

Guvernele aruncă aceleași motive puerile: nu avem bani. Bine, dar banii noștri unde sunt? Probabil prin buzunarele unor îmbogățiți peste noapte din jocuri politice și electorale. Tot acolo unde s-au dus banii alocați infrastructurii, spitalelor, sănătății în general, educației și exemplele pot continua.

Nu avem economie viabilă. Bine, dar tot ce a funcționat cu succes în România am distrus eu? Eu sunt cel care a făcut privatizările frauduloase? Noi suntem aceia care au pus în fruntea unor intreprinderi oameni care au avut o singură misiune, aceea de a devaliza intreprinderile, de a le falimenta și a le vine pe prețuri de nimic companiilor străine sau unor investitori străini. Străini de țară și de neam.

Nu-mi doresc să mai simt ce am simțit în 77. Nu doresc să mai aud țipete agonizante, să văd cadavre peste tot, să aud oameni urlând de durere și neputință, dar poate o astfel de situație ne va trezi pe fiecare dintre noi și ne va obliga să punem mână de la mână, pentru reconstrucția acestei țări. De la zero și nu de la nivelul actual care în opinia mea este mult mai jos. E poate acel factor declanșator care ne va trezi din adormire.

Dan Agache.

Sursă foto: observator.tv