La aproape 10 ani distanţă de când satisfacerea serviciului militar nu mai este obligatorie în România, unii dintre foştii soldaţi povestesc experienţele pe care le-au trăit îmbrăcând hainele militare.
Obligativitatea satisfacerii stagiului militar a apărut în România comunista şi a fost instituită în baze Legii nr. 14 din 28 decembrie 1972. Articolul 28 al actului normativ prevedea clar care sunt obligaţiile pe care trebuie să le respecte viitorii soldaţi: „Serviciul militar este obligatoriu pentru toţi cetăţenii români, indiferent de sex, şi se îndeplineşte de către aceştia în următoarele forme: a) ca militari în termen, de la data la care cei încorporaţi s-au prezentat la centrele militare, unităţi sau formaţiuni militare şi pînă la data trecerii lor în rezerva; b) ca militari cu termen redus, de la data la care absolvenţii de liceu admişi în instituţiile de învăţămînt superior s-au prezentat la centrele militare şi pînă la data trecerii lor în rezerva (…)”. În toată perioada comunistă, potrivit legii erau chemaţi la arme atât femeile, cât şi bărbaţii. Bărbaţii aveau dreptul să satisfacă serviciul militar până la 50 de ani, iar femeile până la 45 de ani. Tinerii admişi la facultate erau obligaţi de asemenea să satisfacă acest stagiu, însă pe o perioadă mai redusă, de doar nouă luni.
Intrarea României în Uniunea Europeană a schimbat situaţia în ceea ce priveşte efectuarea serviciului militar. Începând cu anul 2007, Armata nu mai este obligatorie pentru nimeni. Decizia a fost luată de parlamentarii români încă din anul 2005, în baza voturilor date de senatorii şi deputaţii din Parlamentul României. Ultima recrutare oficială a fost efectuată în octombrie 2006. Începând cu ianuarie 2007, intrarea în slujba Armatei Române se face doar pe bază de voluntariat, atât în cazul fetelor, cât şi în cel al băieţilor. La Slobozia, bărbaţii care au apucat vremea în care se făcea Armata îşi amintesc nostalgici de perioada în care au îmbrăcat haina militară. Ion State (50 de ani) îşi aminteşte despre momentul în care i-a venit ordinul de recrutare ca şi când s-ar fi întâmplat recent. „Eram acasă, la bloc, şi a sunat un ofiţer la uşă. Am deschis şi mi-a dat o foaie pe care era trecut numele meu şi data la care trebuie să mă prezint la Comisariat. Am izbucnit în plâns, dar n-am avut încotro”, îşi aminteşte omul. A fost încorporat la o unitate de infaterişti din zona Dobrogei şi a fost transmisionist. Perioada stagiului militar spune că i-a prins destul de bine. „Pentru mine a contat. A fost dură viaţa de militar, însă să ştiţi că m-a disciplinat. Pe mine m-a învăţat să fiu responsabil” spune fostul soldat. Rebel şi cu părul în vânt, la 20 de ani, Alexandru Ispas (55 de ani) a fost unul dintre miile de tineri încorporaţi care nu s-a putut acomoda cu statutul de soldat în Armata Română. Timpul pe care l-a petrecut în unitate de tancuri la care a fost trimis să-şi satisfacă stagiul îl consideră irosit de pomană, Avea planuri mari de la viaţă în momentul recrutării. „Mă pregăteam să dau la Medicină pentru a doua orară, însă a venit ordinul. Ce să mai faci? M-am dus în Armată. Nu mi-a plăcut deloc. A fost ca un duş rece, dimineaţa după ce te trezeşti din somn. Comandantul ţipa la noi mereu şi ne obliga să spălăm WC-urile. Credea că ne face bărbaţi, dar de fapt ne umilea!” rememorează bărbatul.
În prezent Forţele Armate Române sunt alcătuite din trei tipuri de arme: Forţele Terestre, Forţele Aeriene şi Forţele Navale. Toate sunt sub comanda Statului Major General, subordonat Ministerului Apărării. Cheltuielile pe care MapN le primeşte de la statul român reprezintă peste 7,65 miliarde de lei anual, adică 1,3 % din PIB. Potrivit statisticilor, la nivelul anului 2015, în România exista un efectiv de 80.000 de angajaţi în cadrul Armatei Române.
