După primele căzături din barcă în apa rece a Dunării, Vasile Dîba a fugit acasă. Nu mai voia sa audă de kaiac sau de antrenamente. Băile din luna martie l-au speriat. L-a avut însă alături pe Igor Lipaliţ primul lui antrenor care l-a convins să se reîntoarcă la Tulcea. Avea 16 ani şi cea mai mare dorinţă a lui era să ajungă la Dinamo. Asocierea ţinutei militare albastre pe care o purtau membrii clubului cu apa şi cerul de la Tulcea l-au determinat să muncească în aşa fel încât să devină campion. Din 1972, primul lui vis devenea realitate. Era legitimat la Dinamo. Şi aici a început povestea de aur a campionului Vasile Dîba.
Debutul la o competiţie majoră avea loc la Mexico City, gazda Campionatelor Mondiale din 1974. A fost şi primul şoc pe care Vasile Dîba l-a produs în lumea kaiacului. Într-o finala de kaiac 500 de metri, unde ungurul Csapo Geza, cvadruplu campion mondial, era mare favoriţ tulceanul de 20 de ani s-a impus surprinzator, depăşindu-l pe rivalul său cu aproape o jumătate de secundă.
Au urmat apoi Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976. Vasile Dîba concura la proba lui favorite: 500 de metri. Mesajul pe care i l-a adus şeful delegaţiei române a fost un imbold care l-a ajutat în a cuceri aurul olimpic.
Citeşte mai multe aici.
