A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, o inimă latină într-o mare slavă. Și avea acea țărișoară, peste care s-au abătut de-a lungul vremurilor și războaie și cotropitori și lipitori care sugeau din sângele nației și țara nu s-a clătinat, o putere de regeneare cum nu s-a mai văzut.
Și țara asta mică dar inimoasă, a scos pe bandă rulantă valori naționale și internaționale ale culturii ei: scriitori, poeți inegalabili, pictori, sculptori, muzicieni, regizori și actori de teatru și film. Dacă aș începe enumerarea cred că aș acapara spațiul radiofonic al întregii zile.
Unii dintre ei sunt cunoscuți de cei mari, dar și de cei mici. De alții își amintesc doar generațiile care, odinioară, mai învățau carte la școală. Pe mulți însă i-a înghițit uitarea și dezinteresul noilor diriguitori ai culturii românești. Da, românești, pentru că despre această țară vă povestesc astăzi: România.
După ce ani de zile cultura română a fost pe mâna UDMR la cel mai înalt nivel, acum a fost pasată poneiului roz cu zvastică. Nu ați auzit de poneiul roz cu zvastică? Păi în acest caz, cu scuzele de rigoare, nu aveți pic de cultură. O cultură a prostului gust, o cultură suburbană, o cultură pe care pe noi, românii, nu ne reprezintă. Și cu toate acestea, lucrurile au fost bătute în cuie.
După ce fostul ministru Vlad Alexandrescu a solicitat o amânare a demisiei până după Paști, de ce chiar nu știu, în această săptămână și-a prezentat premierului renunțarea la fotoliul culturii, dar a pus și condiții. A cerut imperativ ca locul domniei sale să fie ocupat de un secretar de stat, Corina Șuteu. Dacă nu vă spune nimic acest nume, am să vă ofer câteva puncte de reper, pentru a vă reîmprospăta memoria: fost director UNITER și manager cultural la Institutul Cultural Român din New York, în perioada scandalului cu poneiul roz cu zvastică.
Despre această hai să-i zicem lucrare de artă, deși personal l-aș numi doar lucru, fostul PR al ICR din New York, Cristi Neagoe, a declarat: “Poneiul Roz a reușit să stîrnească același gen de întrebări: ce înseamnă artă românească, ce înseamnă să reprezinți cultura română, cine decide ce e artă și ce nu?”
Una peste alta, cultura românească, asemeni altor domenii de interes national, ajung pe mâna unor neica nimeni, a unora care nu au nimic în comun cu nația română ori cu istoria și cultura acestui neam. Ce nu au reușit hunii, turcii, rușii ori nemții de-a lungul timpului, ceea ce nici fanarioții nu au putut, adică să ne distrugă seva românească, au reușit tehnocrații lui Iohanis.
De fapt de ce mă mir. “Un popor de oi naște un guvern de lupi”, după cum afirma Academicianul Florin Constantiniu.
Dan Agache
Sursă foto: libertatea.ro
