În Joia Mare, 28 aprilie, Filarmonica „Banatul” din Timișoara oferă publicului meloman un concert vocal-simfonic. Maestrul Michael Hasel va dirija Simfonia nr.80 în re minor de Joseph Haydn şi Recviemul în re minor K.V.626 pentru solişti vocali, cor şi orchestră al lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Soliştii vocali care vor suţine concertul sunt: soprana Irina Iordăchescu, mezzosoprana Cristina Iordache, tenorul Mario Vasiliu şi bassul Lucian Oniţa. Corul „Ion Românu” a fost pregătit de maestrul Iosif Todea.

Compusă în anul 1784, pe când Haydn era în serviciul Casei Eszterházy, lucrarea face parte dintr-un mănunchi de trei simfonii pe care dorea să le trimită pentru a fi publicate la Londra, Viena şi Paris. Este o dovadă clară a răspândirii faimei sale în Europa. Chiar un an mai târziu Mozart a hotărât programarea simfoniei în concert la Viena. Deşi se observă cu claritate o reuşită închegare a materialului muzical, totul fiind mai viu şi mai concentrat, cu o gândire creatoare animată de emoţii, simfonia a avut în mod nemeritat o soartă mai vitregă. Ea nu este vestită pentru că nu i s-a dat un nume care să o caracterizeze, cum sunt multe simfonii ale lui Haydn, şi nu face parte din grupul de simfonii pariziene sau din cele londoneze. Vom urmări timp de 22 de minute o lucrare tipic haydiană, cu nelipsitul simţ al contrastelor tematice, al coloristicii, dar lipsită de simţul dramatic.

Recviemul a fost ultima lucrare a marelui geniu al muzicii, cântecul său de lebădă. Deşi a fost comandat de Contele Walsegg-Stupach, în fapt se poate spune că Mozart l-a compus pentru propriile funerarii. Era foarte bolnav, avea mereu febră şi se simţea din ce în ce mai rău. Nu a reuşit să-l termine, murind la 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani. A mai avut putere, cu o zi înainte, să le cânte unor prieteni părţi din neterminatul Recviem. După moartea lui Mozart, soţia sa, Constanze, l-a rugat pe unul dintre studenţii compozitorului să completeze lucrarea, şi Franz Süssmayr a făcut-o cu destul talent, compunând chiar el sau folosind schiţele maestrului şi reluând unele părţi. Să ne întoarcem la excentricul conte care a comandat lui Mozart compunerea Recviemului, dar a făcut-o prin mesageri anonimi. De multe ori Walsegg, un muzician amator în muzica de cameră, plătea compunerea unor lucrări, pe care mai apoi le prezenta ca şi cum le-ar fi scris el. De această dată a cerut un recviem, pe care să-l prezinte prietenilor ca un omagiu adus de el pentru soţia sa, dispărută de curând. El îi plătise lui Mozart jumătate de sumă în avans, astfel că soţia lui Mozart, a dorit în mare secret să termine compoziţia, punându-l la treabă pe elevul cel mai talentat al soţului ei. Dorea să nu se ştie că Mozart nu a putut termina lucrarea şi de asemenea, dorea restul de bani. Există multe taine încă neelucidate despre cine a completat în realitate lucrarea, despre cauzele reale ale morţii lui Mozart şi cum de a ajuns să fie înmormântat într-o groapă comună. Să părăsim aceste aspecte cu iz de anecdotică şi să arătăm cu deosebită emoţie că părerea unanimă a muzicologilor este că Mozart s-a stins cu opt măsuri înainte de a termina Lacrimosa, una dintre paginile cele mai minunate ale lumii muzicale”, relatează concertmaestrul Mircea Tătaru.

Sursa: pressalert.ro