Defăimare – o lege bună sau rea?

Camera Deputaţilor a amânat astăzi discutarea proiectului de lege privind defăimarea, propus de Liviu Dragnea. Proiectul a trecut marţi de Senat, iar Camera Deputaţilor este for decizional în acest caz. Este această lege un pumn în gura presei pentru liniştea politicienilor? Dan Agache a dialogat cu ascultătorii Radio România Reşiţa pe acest subiect:

Sursă foto:epochtimes-romania.com

1 COMENTARIU

  1. Libertatea de exprimare este foarte clar garantata prin Constitutie, inclusiv “defaimarea” – alin.(7):

    ART. 30
    Libertatea de exprimare
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
    (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a inființa publicaţii.
    (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
    (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defăimarea țării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

    Daca se voteaza o lege care incalca aceste principii, exista posibilitatea controlului de constituţionalitate a posteriori, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

    Teoretic este foarte simplu, trebuie numai ca institutiile statului sa-si faca treaba.

Comentariile sunt închise.

Cele mai citite

Related Articles