[FOTO] Peisaje desprinse din poveşti la Văliug. Lacul a îngheţat bocnă

Articol editat de Mirabela Afronie, 26 ianuarie 2016, 10:33 / actualizat: 26 ianuarie 2016, 13:20

Construit între anii 1948 şi 1952 pentru producerea energiei electrice şi pentru alimentarea cu apă, barajul ca un magnet turiştii, fie vară, fie iarnă. Oameni din toată ţara s-au strâns atunci la poalele Semenicului pentru a construi ceea ce este astăzi una din lucrările de mare anvergură, însă prea puţin mediatizată. Totul era „o fierbere uriaşă care a clocotit răsturnând lumea şi liniştea codrilor”, după cum spunea Virgil Birou într-una din cărţile sale. A fost prima construcţie de acest fel din România, proiectată şi executată exclusiv de către specialişti români. Aşa „s-a născut” între dealurile Drăguţei şi Stupina, lacul de acumulare Gozna.

Barajul Văliug se întinde pe o suprafaţă de 60 hectare, având o lungime de 3 km, iar natura şi omul au realizat un loc de odihnă şi agrement cum puţine se găsesc în munţii din România. Au fost amenajate pontoane pentru plajă şi înot cu echipamente pentru practicarea sporturilor nautice. De exemplu, la Casa Baraj poţi avea „mare şi munte” în aceelaşi timp. Distracţia este aici la ea acasă. Cei care nu sunt adepţii mişcării pot pur şi simplu să stea tolăniţi pe un sezlong… Altitudinea, climatul plăcut, aerul ozonat şi pur oferă condiţii bune de odihnă şi reconfortare celor care preferă răcoarea muntelui, umbra pădurii şi liniştea lacului. Pe timp de iarnă se poate schia pe pârtia Casa Baraj – Văliug, inaugurată în 2011. Pârtia are o lungime de 800 m, cu o diferenţă de nivel de 110 m, fiind prevăzută cu telescaun şi nocturnă.

Brâul de verdeaţă de pe maluri oglindindu-se în apă împrumută culoarea smaraldului şi constituie „sursă de inspiraţie” pentru pictori. Pe toată lungimea lacului de acumulare „au răsărit” din loc în loc o mulţime de case de vacanţă, semn că zona se dezvoltă.

(Mirabela Afronie)